Elias - 2 luni

Cand e vesel, aduce fericirea tuturor din jurul lui. Cere si ofera pupici pe obrajori :*

Poate fi si serios. Cred ca stie toate secretele Universului. Incerc sa il conving sa ni le spuna.

Ce am aflat cu siguranta, este ca vorbeste cu delfini.

Stim deja despre el ca ii place caldurica, foenul, leganatul in hamac, culoarea albastru si rosu, copacii, lumina si umbrele. Credem ca este un pofticios, caci se uita fascinat la noi cand mancam.

Abia asteptam sa descoperim noi lucruri despre Elias. Ne bucuram ca le cititi si voi.

8 saptamani

Iata ca la 8 saptamani Elias are o jucarie preferata: delfinul din imagine. Este capabil sa stea cu zecile de minute sa ii gangureasca, ceea ce este o mare realizare pentru varsta lui.

8 saptamani este o varsta dificila pentru un bebelus, capacitatile sale perceptive se maresc brusc, incepe sa recunoasca patternurile lumii inconjuratoare. Lumea este mare dintr-o data si il suprasolicita, astfel ca nu e neobisnuit sa planga mult, sa doarma putin si sa vrea multa atentie.

Achizitiile lui Elias la aceasta varsta: gangureste la persoanele familiare si la jucarii, are preferinte clare la jucarii, este foarte atent la unele sunete si la melodii de copii, mai ales daca le canta si mami. In mod special l-a fascinat Ihr Kinderlein kommet. Da stiu, inca nu e Craciun si nici macar advent, dar cum se zice, früh übet, wer mal ein Meister werden will (exerseaza devreme cel care vrea sa devina maestru). Mai nou este fascinat de propriile manute pe care le mananca cu mare pasiune. Ii place mult sa converseze cu noi si fata i se lumineaza in zambet la vorbele noastre dulci. Uneori ne urmareste prin camera cu interes, mai ales daca ii povestim despre ce facem.

Deformatiile mele de sociolog nu mi-au dat pace pana nu mi-am instalat pe mobil un tracker, astfel ca urmaresc patternurile lui de mancat, somn si alte cele. In medie doarme 13-14 ore pe zi, dintre care ca. 10 ore pe noapte cu 2 treziri pentru alaptare. Restul de ore sunt impartite in ca. 5 somnicuri peste zi, care variaza intre 20 minute si 2 ore, mai des mai scurte de 45-60 minute. De mancat in medie de 11 ori, adesea chiar din ora in ora. Trebuie sa recunosc ca abia astept sa se mai rareasca, chiar daca imi face placere simbioza cu el. Uneori e obositor sa faci totul pe fuga, caci nu apuc sa fac mare lucru in afara de grija pentru bebel, mai ales ultima saptamana, in acest puseu de crestere destul de dificil, cu zile teribil de maraite. Azi are o zi mai somnoroasa, asa ca am avut putin timp sa consemnez datele semnificative ale ultimelor zile.

Cei mari sunt la atelierul Earth & Code din cadrul festivalului Plai, unde cu drag m-as fi dus si eu, de eram copil, caci imi placea teribil de mult sa ma joc cu pamant pe atunci. Una din distractiile favorite era cand ma mocirleam cu picioarele in santurile pline cu apa dintre rasadurile de rosii, cu toate ca apa era atat de rece, incat ma dureau picioarele. Pacat de vremea ploioasa si rece care cred ca le-a cam taiat elanul copiilor.

Mindful parenting

As fi vrut ca titlul sa fie in limba romana, dar nu gasesc un concept care sa inglobeze perfect ideea de mindfulness. A fi prezent in mintea ta este - poate - expresia cea mai apropiata. E un concept foarte vehiculat in ultima vreme si poate pierde interes tocmai prin faptul ca a ajuns prea mainstream. Dar nu tot ce este mainstream este si eronat.

Pornesc mica mea analiza de la ceea ce NU este mindfulness:

Idealizarea trecutului

Multa lume, inclusiv eu, are tendinta de a idealiza trecutul - ca perioada anume in timp sau imemorial - ca fiind superior prezentului. In trecutul nepoluat de hiper-rational si ulta-tehnologic, mamele nasteau natural, maternitatea decurgea firesc, totul se derula in perfect acord cu ritmurile cosmice.

Pai nu chiar.

Cea mai apropiata de actuala noastra cultura occidentala este antichitatea greco-romana. Iar in acea perioada de timp maternitatea era departe de a fi ceva ideal si seren. Speranta de viata a femeilor era de ca. 35 ani, mortalitatea in anii fertili era enorma, iar raportul intre femei si barbati era 1:3, cu toate ca barbatii mureau la greu in razboaie. Femeile erau sub tutela unui barbat, la fel si copiii ei, ele se casatoreau in cazul grecilor la max. 14 ani cu barbati de ca. 30, ramaneau devreme vaduve si se recasatoareau, insa copii lor ramaneau in familia barbatului. Divortul si repudierea unei sotii erau frecvente, in aceste cazuri - la fel - copiii ramaneau sub tutela sotului. Toate acestea nu au stimulat prea bine atasamentul mama-copil, din contra. Alaptau copiii pana la varsta de 4 sau mai multi ani? Pai da, nici nu prea aveau incotro, era cam singura modalitate pentru unele femei de a asigura copilului hrana necesara, in plus, femeile primeau o ratie de hrana mult mai mica decat cea a barbatului, ratie care crestea daca alaptau un prunc. Atentie, prunc de gen masculin! De altfel, femeile instarite alte antichitatii plasau copiii si alaptatul lor in grija unor bone (wetnurse).

In orice directie a axei temporale investigam in continuare maternitatea, vom gasi date despre mortalitate materna si infantila ridicata, infanticid si nenumarate alte orori.

Elementele de serenitate ale maternitatii de atunci - ca si acum - sunt tocmai cele unde ne intalnim cu conceptul de mindfulness, acolo unde prezenta alaturi de copil, acest unic si miraculos halou mama-bebelus se rupe de contextul social si istoric si exista doar pentru sine. Nu cred ca trebuie sa cautam in trecut frumosul si naturalul pierdut al maternitatii, ci in noi.

Proiectarea in viitor

La celalat pol se afla excesiva proiectare in viitor a maternitatii. Aici regasim o atentie mare pentru "dezvoltarea" copilului, acea tendinda a mamei de a sacrifica orice pentru "viitorul copilului". Doar ca cel sacrificat este adesea tocmai prezentul, singura noastra certitudine. Ne luam atentia de pe nevoile prezente ale copilului nostru, anticipand eventuale nevoi viitoare, pentru ca le acordam o importanta mai mare. Viitorul pare sa straluceasca la orizont, pe cand prezentul ni se arata adesea marunt si meschin.

Privind constant in zare, s-ar putea sa ne impiedicam de piatra de pe drum. Nu neg, ma fura si pe mine peisajul, deja visez pentru micut urmatoarele luni, diversificarea, ziua cand va vorbi, cand va umbla, cand se va juca in parc cu copiii, cand va merge la gradi, scoala (Ramona Capriceanu, ti-am zis ca deja l-am programat pentru clasa ta :))))) etc. etc. etc., visez la fel pentru cei mari urmatoarele etape fascinante din viata lor. Nu zic ca ar fi gresit sa planifici, ca nu e cazul sa plutim prin lumea asta nepregatiti si neinformati, dar totusi, ancorarea in prezent trebuie sa fie cat mai solida pentru a avea o relatie echilibrata cu copilul, dar si cu noi insine.

Prezenta in aici si acum, mindfulness

Existam cu adevarat doar in prezentul continuu. Mindfulness mai inseamna si a ne observa detasat, fara a ne judeca. A ne accepta, a imbratisa momentul. In parenting aceasta detasare si acceptare ne aduce multe beneficii, copilul va simti atentia nedisimulata ce i se acorda, va fi pe aceeasi lungime de unda cu parintele, caci starea in prezent este naturala (inca) pentru el. De multe ori functionam dupa patternuri mentale da care nu suntem constienti. Insa a fi cu adevarat prezent in moment inseamna a fi cu adevarat atenti la experientele noastre si a nu le transforma in altceva decat sunt, prin aceste patternuri prefabricate, inseamna a scapa de anxietatea proiectarii in viitor sau rumegarea nesfarsita a trecutului.

Mindfulness  nu este ceva ce vine de la sine, majoritatea dintre noi am pierdut aceasta capacitate. Insa ea se poate (re)invata. Minim 10 minute pentru noi si reintoarcerea noastra in prezentul nostru continuu nu vor vaduvi copilul de prezenta noasta, ci ne vor imbogati fantastic.

Chiar acum e momentul sa incerci.

Reinventarea scutecelor textile

A scuteci sau a nu scuteci - aceasta este intrebarea mamei moderne. M-am framantat cu aceasta intrebare ca un aluat de cozonac de la inceputul sarcinii, de cand am aflat de aceasta noua moda a scutecelor textile moderne. Prima reactie a fost de respingere spontana si vehementa, amintindu-mi de odioasele vremuri in care mamele si bunicele spalau zi lumina scutecele murdare si ne povesteau cu repros in glas si trauma in suflet de acele zile greu de uitat si iertat. Dar, la o privire mai atenta am constatat ca nu e noaptea chiar asa de neagra, daca ai ochi de pisica.

Minunile astea sunt impermeabile pe exterior, iar interiorul este fie stay-dry (varianta pe care o prefer), fie din materiale naturale (unii copii le prefera, insa se simt ude si trebuie schimbate mai des). Cele folosite de noi sunt OS (un fel de marime universala, reglabila cu capse), dar exista si alte modele, pe marimi. De asemenea se clasifica in pocket (au un buzunar in care se introduc niste insterturi absorbante), AIO (all in one - are partea absorbanta integrata) si inca cateva altele, dar nu va mai ametesc cu ele. Mai multe informatii despre ele puteti citi aici.

Scutecele moderne au aproximativ aceeasi uzabilitate ca si cele de unica folosinta, cu cateva notabile diferente.

Sa incepem cu diferentele pozitive:

- scutecitul textil exclusiv poate sa scada semnificativ costurile totale pentru perioada completa de folosinta, mai ales daca se revand sau se folosesc si la al doilea copil, de la ca. 3000 lei (folosind scutece marca babylove) - 4000 lei (folosind Pampers) la ca. 1000 lei (calculat la un cost mediu per scutec textil de 70 lei), la un stash de 24 bucati.
- este ecologic, nu arunci tone de material sintetic
- studiile demonstreaza ca irita si incinge mai putin pielea copilului; exista si exceptii de la regula, unii copilasi tolereaza mai bine unele materiale, unii copii altele
- utilizarea este cam la fel de usoara ca a celor de unica folosinta
- arata adoooraaabil

Totusi nu este vorba despre o idila pe pajiste nici cu aceste scutece moderne, sa trecem deci la diferentele negative:

- necesita efort pentru spalare (cu masina, o data la 2-3 zile ... nu e chiar un capat de tara)
- investitie initiala mare (eu am inceput din timpul sarcinii si am tot cumparat pe rand cate unele)
- trebuie investit in modele diverse pentru a testa ce se potriveste copilului propriu, cu riscul ca unele nu vor fi ok
- unii membrii ai familiei pot fi reticenti in a le folosi
- trebuie schimbate ceva mai des decat UF-urile

 Deci, mamelor proaspete, distractie placuta cu aceste noi jucarii! Atentie, da dependenta!

Parentingul modern si sentimentul de culpa

In aceasta noua maternitate sentimentul de culpa imi sta ca un ghimpe in talpa. Desi sunt persoana care ia lucrurile relaxat, cu multa incredere in ce pot si reusesc sa fac. Acum sunt coplesita, un sentiment difuz, care doar uneori iese la suprafata constientei, dar il simt acolo, ca Loch Ness ascuns sub apele reci si adanci.

Parentingul asta modern si toate teoriile lui uneori parca sunt prea mult. Am senzatia ca pentru a fi o mama valabila in ziua de azi TREBUIE sa: alaptezi exclusiv, fiind total zen daca bebele are zile in care vrea sa stea la san non-stop, daca are pusee de crestere (de care pana recent nici macar nu stiam ca exista) si se cearta cu tzitzi, sa stau relax, ca trece si asta curand, sa dorm cu bebele in pat, ca asa faceau si suratele mele din vremuri arhaice si asa este bine si sanatos, copilul doarme mai bine, daca ma simte aproape si il feresc de sindromul mortii subite a sugarului, sa nu il las vreodata sa planga, ca se frustreaza si va creste dezechilibrat emotional, daca plange prea mult sa ma intreb cu ce am gresit, caci copiii crescuti cu blandete nu plang (cel putin asa zice teoria si asa pare sa fie la celelalte mamici cu bebei crescuti bland), trebuie sa tin bebele cat mai mult in contact cu mine, sa il port in wrap sau alt sistem din asta cangurigen, caci asa faceau si suratele mele arhaice, asa este natural si bine pentru copii si bebelusii purtati sunt fericiti (asa pare sa fie la mamicile cu bebelusi purtati), sa nu folosesc scutece de unica folosinta, caci textilele sunt ecologice si mai sanatoase pentru fundulet, chiar daca trebuie schimbat copilul mai des si se enerveaza ca e ud, sa nu folosesc servetele umede, ca au o gramada de chimicale, care pot irita pielea bebelusului, sa nu folosesc suzeta, ca interfereaza cu suptul si creeaza obiceiuri proaste, plus e nenaturala si Doamne-fereste, e aiurea sa roada bebele plastic, sa nu ii iau jucarii, ca ii umplu creierul cu inputuri prea multe, colorate, eronate, il bombardez cu stimuli care de fapt nu il dezvolta, sa il las sa se intarce singur si sa curat bucataria de x ori pe zi dupa el, caci o sa imi multumesc mai tarziu cand copilul va manca singur la 2 ani, sa fac attachement parenting si natural parenting si nu-mai-stiu-care parenting, si - sigur am mai uitat ceva ce trebuia neaparat sa fac ...

Ati ametit deja? Si eu, cam tare. Simt ca nu sunt conforma, ca celelalte mamici fac totul instictiv mai bine decat mine, parca la ele vine totul natural, copiii lor nu plang, sunt fericiti si linistiti. Bine, si al meu in genere, dar are orele lui de maraiala, are si ore de plans - aparent de durere, dar uneori e atat de greu sa ghicesti de ii lipseste unui bebelus asa de mic. Si atunci ma scobesc de toate neputintele si imi gasesc atatea lipsuri, ca mama ...

Da, rational sunt constienta ca aberez, dar Loch Ness din cand in cand mijeste un cap din adancurile lui si imi face cu ochiul, ca sa nu uit ca e acolo.

Somn, dulce somn

Parinteala inseamna fericire si emotie la superlativ. Dar iti si testeaza limitele cum nu ti-ai fi imaginat in anii lejer-egoisti ai tineretii tale libere - in cazul meu putinii ani, dat fiind ca am inceput cu mamicia de la nici 21 ani.

Probabil cele mai grele limite fortate in primele luni cu bebe sunt cele legate de lipsa somnului. In special daca ai un bebe cu alt fus orar :))) Spre norocul nostru, nu am fost in aceasta situatie, insa programul de somn clar este dificil in primele luni, mai cu seama de data aceasta, pentru ca alaptez. Copiii alimentati artificial au de obicei noaptea cicluri de somn mai lungi, insa laptele matern se digera mai usor, deci bebele se trezeste mai des de foame. In primele 6 saptamani nu doarme mai mult de 3-4 ore intr-un ciclu de somn noaptea. Ca numar de ore variaza in mod normal undeva intre 14 si 18 in 24 ore.

Elias peste zi doarme de mai multe ori, dar scurt.  Arareori trage un somn mai sanatos de 1-2 ore, in genere somnicuri de pisicuta de cate jumate de ora. Seara adoarme pe la 19-20 si are primul ciclu de somn de ca. 4 ore, apoi unul de ca. 3 ore. Ultimele ture de somn devin mai scurte. Nu am calculat numarul total de ore pe care le doarme, dar nu cred ca depaseste 14, decat in zile foarte somnoroase.

Am cautat pe net solutii de a lungi si imbunatati somnul de noapte al bebeilor, dar fara sa gasesc solutii cu adevarat.

Concluzia mea a fost ca trebuie sa abordez situatia absolut relaxat. Sa ma setez mental sa ma relaxez la maxim in acele cateva ore pe care le pot dormi, sa imi pastrez orientarea mentala pozitiva, caci de multe ori anticipatia negativa si tematoare (gen: aualeu, o sa fiu varza maine!) este cea care ne creeaza starea de oboseala si nu faptul ca am dormit ceva mai putine ore. Pentru mine aceasta abordare intotdeauna a functionat si functioneaza si acum. Nu ma simt coplesita de oboseala, arareaori simt nevoia dupamasa cand el doarme, sa ma culc si eu, doar seara trag pe dreapta ceva mai repede decat de obicei (22 in genere, dar si 21:30 cateodata). Dar, recunosc, nu mi-ar arde seara de party sau iesit prin oras, nici daca as putea. Si nu, nu ma simt oropsita din cauza asta.

Fiecare anotimp cu fructele sale.

Mama se scrie cu M de la Multitasking

Aproape ca uitasem ce inseamna sa fii proaspata mama, dar Elias mi-a reamintit din plin. De fapt, mai mult, caci alaptarea exclusiva presupune si mai mult timp simbiotic mama-copil. In primul rand trebuie sa imi exersez capacitatile ambidextre si sa reusesc sa fac aproape orice cu o singura mana. Plus, uneori, copil atarnand in cealalta. Plus, uneori, copil mufat la san in cealalta. Devin experta in mancat cu o singura mana, pentru ca se intampla sa mancam in tandem, cand e pusa masa, apare si copilul cu cerinte de foame tipatoare. Bautul noaptea cu o mana din sticla de 2l a fost o mica problema la inceput, am mai dat pe mine si copil cateva dusuri, dar acum am tehnica superioara, ce sa mai ... Cu apa sunt ca si cainele lui Pavlov, imediat ce copilul incepe sa se adape la san, mi se face o sete crunta si trebuie sa reumplu rezervorul. Ah, si cea mai super experta devin la tastat si scris mailuri cu o singura mana. Caci treaba e treaba si nu se opreste nici chiar acum. Ia doar alte forme. Unele usor hazoase, pe alocuri.

Pentru usurarea activitatilor multitasking copilaresti ma folosesc si de un wrap tesut, pe care copilul il maraie in primele minute, dar apoi adoarme repede si ma lasa sa fac cate ceva. De exemplu spalat si intins haine, mers la mici cumparaturi si alte de-astea. Trebuie sa mai exersez putin la legaturi, caci le fac stangaci, inca. Nu e o treaba usoara cu carpele astea. Dar nici atat de grea, ca sa renunt, mai ales ca si-a dovedit clar utilitatea.

O alta smecherie pe care am deprins-o este schimbatul scutecelor noaptea. O mama trebuie sa dezvolte ochi de pisica, pentru a pastra copilul noaptea cat mai adormit, respectiv a nu deranja tatal de la somn, ca sa poata si el functiona a doua zi.

Orice activitate o fac de acum cu mare viteza - dusul, imbracatul, gatitul, curatenia (? putina, recunosc, caci nu ajunge prea sus in lista de prioritati) - si multa gandire strategica. Mama se mai scrie cu M si de la Managementul timpului, caci lipsa lui se simte acut in aceasta perioada.