Iata ca la 8 saptamani Elias are o jucarie preferata: delfinul din imagine. Este capabil sa stea cu zecile de minute sa ii gangureasca, ceea ce este o mare realizare pentru varsta lui.
8 saptamani este o varsta dificila pentru un bebelus, capacitatile sale perceptive se maresc brusc, incepe sa recunoasca patternurile lumii inconjuratoare. Lumea este mare dintr-o data si il suprasolicita, astfel ca nu e neobisnuit sa planga mult, sa doarma putin si sa vrea multa atentie.
Achizitiile lui Elias la aceasta varsta: gangureste la persoanele familiare si la jucarii, are preferinte clare la jucarii, este foarte atent la unele sunete si la melodii de copii, mai ales daca le canta si mami. In mod special l-a fascinat Ihr Kinderlein kommet. Da stiu, inca nu e Craciun si nici macar advent, dar cum se zice, früh übet, wer mal ein Meister werden will (exerseaza devreme cel care vrea sa devina maestru). Mai nou este fascinat de propriile manute pe care le mananca cu mare pasiune. Ii place mult sa converseze cu noi si fata i se lumineaza in zambet la vorbele noastre dulci. Uneori ne urmareste prin camera cu interes, mai ales daca ii povestim despre ce facem.
Deformatiile mele de sociolog nu mi-au dat pace pana nu mi-am instalat pe mobil un tracker, astfel ca urmaresc patternurile lui de mancat, somn si alte cele. In medie doarme 13-14 ore pe zi, dintre care ca. 10 ore pe noapte cu 2 treziri pentru alaptare. Restul de ore sunt impartite in ca. 5 somnicuri peste zi, care variaza intre 20 minute si 2 ore, mai des mai scurte de 45-60 minute. De mancat in medie de 11 ori, adesea chiar din ora in ora. Trebuie sa recunosc ca abia astept sa se mai rareasca, chiar daca imi face placere simbioza cu el. Uneori e obositor sa faci totul pe fuga, caci nu apuc sa fac mare lucru in afara de grija pentru bebel, mai ales ultima saptamana, in acest puseu de crestere destul de dificil, cu zile teribil de maraite. Azi are o zi mai somnoroasa, asa ca am avut putin timp sa consemnez datele semnificative ale ultimelor zile.
Cei mari sunt la atelierul Earth & Code din cadrul festivalului Plai, unde cu drag m-as fi dus si eu, de eram copil, caci imi placea teribil de mult sa ma joc cu pamant pe atunci. Una din distractiile favorite era cand ma mocirleam cu picioarele in santurile pline cu apa dintre rasadurile de rosii, cu toate ca apa era atat de rece, incat ma dureau picioarele. Pacat de vremea ploioasa si rece care cred ca le-a cam taiat elanul copiilor.
