*Elias - prima zi acasa*
Am ramas tare in urma cu scrisul, initial mi-am propus sa scriu zilnic, apoi m-am resemnat ca e bine si saptamanal. Bebu imi lasa putin timp si intervale scurte, incat e greu sa ajung si la blog.
Sa nu o lungesc asadar. Timpul cu un nou-nascut trebuie exploatat minut cu minut.
Mi-am dorit o nastere naturala, nicio clipa nu m-am gandit ca va fi altlfel. Mi-am dorit sa fie fara dureri, hypno, rapida. Am primit un travaliu lung, dar bine tinut sub control si destul de zen. Din pacate nasterea naturala nu ne-a mai fost data, cum am povestit anterior. Dintre multele motive pentru care nu as fi optat pentru cezariana, daca ar fi fost sa pot alege, este refacerea corpului meu dupa operatie. Nici dupa epiziotomie (am patit-o la prima nastere, uncool, uncool ....) nu e o fericire ridicatul si asezatul, insa ridicatul din pat dupa cezariana este oribil. Prima zi am stat imobilizata in pat, mi-au adus bebele si l-am pus la san, insa nu m-am putut ocupa de el permanent. Am inceput sa am ceva dureri, insa distractia a urmat in ziua 2, cand a trebuit sa ma mobilizez din pat. The pure horror! Imi lua 10 minute sa ma pot ridica din pat si imi era groaza sa ma pun la loc. Noaptea abia reuseam sa dorm, era un calvar sa ma intorc de pe o parte pe alta, ma durea spatele, eram amortita. In plus, curgeau 10 ape pe mine, canicula in toi si aerul conditionat oprit, ca nu au voie bebeii sa stea in aer conditionat. Mi-am testat din nou toate limitele cu experienta asta, caci scopul meu principal era sa tin bebele cat mai mult piele pe piele, sa ma simta, sa fie confortat dupa experienta traumatica prin care si el a trecut, sa il pun cat mai mult la san.
Primii doi copii nu am reusit sa ii alaptez, asa ca am facut tot ce am stiut sa asigur un start bun de data asta. Nu e usor sa te ocupi de un bebe cand abia esti capabila sa faci 2 pasi fara sa iti vina sa zgarii peretii de durere. Dar in fiecare zi a fost putin mai bine.
In ziua a 4-a am ajuns in sfarsit acasa, dar cu atata agitatie, loc nou, persoane noi, am avut o dupamasa plangacioasa, prima experienta de acest fel cu Elias. Incet s-a linistit, s-a acomodat in noul spatiu, a studiat camera, a stat mult conectat cu mama si s-a reechilibrat. Abia acasa i-am facut prima baita si am realizat ca nu ii place, e un friguros si nu ii place senzatia de rece pe piele.
Fericirea mea maxima in aceasta saptamana este alaptatul. Este o victorie a mea ca mama, dovada ca nu eu am gresit cu ceilalti, ci informatiile ce le primisem erau eronate si m-au "ajutat" sa ratez. Alaptatul la intervale fixe e una din cele mai mari tampenii si una din cauzele pentru care atunci nu a mers. Dar mi-am invatat lectia si m-am documentat de data aceasta din altfel de surse, care m-au ajutat sa inteleg ce si unde gresisem. Au fost de un mare ajutor grupul "Alapteaza" de pe FB si cartea lui Jack Newman despre alaptare.
*** Pauza de la scris, bebe vrea papa ***
In ceea ce ma priveste pe mine, caruselul de hormoni de dupa nastere m-au luat putin prin surprindere. Am avut momente cand imi doream sa se topeasca lumea intreaga din jurul nostru si sa fiu doar eu si bebe, fara spatiu, fara timp. Am avut momente cand m-a coplesit constientizarea experientei prin care am trecut si am plans, eliberator. Nu de disperare, nu de tristete, ci linistitor, ca o expiratie prin care am lasat sa plece ceea ce a fost rau. Am inteles, am acceptat, am eliberat.
"Am avut momente cand m-a coplesit constientizarea experientei prin care am trecut si am plans, eliberator. Nu de disperare, nu de tristete, ci linistitor, ca o expiratie prin care am lasat sa plece ceea ce a fost rau. Am inteles, am acceptat, am eliberat."
RăspundețiȘtergereAsa cum iti amintesti mi-ai tinut de urat in unele momente grele si desi ceea ce imi spuneai nu era nou, mi-a prins tare bine sa aud, sa ascult, sa citesc cuvintele tale. Si gratie indemnului tau am experimentat si eu eliberarea raului din propria fiinta ulterioara intelegerii si acceptarii. Pentru asta, multumesc!
Cat despre experienta nasterii si cresterii micului Elias, sa va bucurati impreuna de fiecare moment...Nu a fost toata nasterea o experienta pe masura asteptarilor si pregatirilor pe care stiu ca le-ai facut cu constiinciozitate, ai ajuns sa iti testezi rezilienta destul de dur, insa ma bucur ca sunteti teferi amandoi.
S-auzim numai de bine!
Ma bucur sa aud ca ai reusit sa eliberezi ceea ce te apasa. Multumesc pentru gandurile bun, te pup.
ȘtergereAm recunoscut fir cu fir scenariul recuperarii de dupa cezariana... si nu pot sa inteleg de ce, in ciuda atator marturii ale atator mame trecute prin aceste dureri, tot sunt sute/mii de femei care opteaza pentru cezariana la cerere... asta dincolo de egoismul de a-i fura, bebelusului, nasterea naturala, din motive ce tin mai mult de ignoranta, decat de orice altceva.
RăspundețiȘtergereEu sunt fericita pentru tine. Pregatirea din timpul sarcinii, travaliul lung in care corpul tau a facut toate pregatirile necesare, chiar si cezariana la cald (ca masura medicala de siguranta), conectarea cu bebe piele pe piele, alaptarea la cerere... sunt lucruri pretioase si nu-s deloc de ici de colo!
Esti o mama grozava, sa stii.
Din pacate prea mult din frumusetea naturala a vietii ne este furata. Partea pozitiva este ca avem inca libertatea de a ne-o reconstrui :) Iti multumesc pentru carte, inca o data. E de mare ajutor.
Ștergere