Nasterea lui Elias

In 14 iulie am inceput sa simt contractii destul de intepatoare, dar foarte rare, pe la ora 22. Am decis sa nu alarmez pe nimeni, pe la 23 m-am pus in pat cu playlistul de nastere in urechi. Contractiile nu s-au oprit, mi-am facut ultimele pregatiri pentru spital. Constat ca apa calda e foooarte faina si relaxanta, dar nu doresc sa atenuez contractiile, asa ca ies din ape ca Venus si ma intind. Cronometrez in continuare, la un moment dat pare sa se accelereze treaba, vin contractii la 10 minute, 8. Ii spun lui Calin ca s-ar putea sa pornim imediat. Dar totusi, inainte, hai sa ne odihnim un pic. In pat contractiile sunt foarte puternice, dar rare. Ajungem la 20-30 minute interval, uneori mai des, 12 minute. Trec orele. Unele sunt puternice de ma cocoseaza, imi pierd focusul, nu reusesc sa ma relaxez. Altele reusesc sa le controlez si sunt chiar ok, line, frumoase. Se schimba lumina afara, e ora albastra, se face dimineata. Calin a reusit sa doarma iepureste toata noaptea, ma gandesc ca e mai bine ca am trecut noaptea, mai multe sanse sa ajunga medicul la spital la timp. Termin de aruncat ultimele chestii in bagaj. Ma mir ca totusi un travaliu atat de lung ... Ma asteptam sa fie cel mai scurt, dar e clar ca va fi cel mai lung dintre cele 3 nasteri. O trezesc pe Mimi, sare din pat, emotionata, mergem toti jos mai povestim, bem un ceai. Statul in fund rareste contractiile, iar ajungem la 30 minute si peste. Astept ... poate dispar. Nu dispar, dar sunt rare. Straniu. Sun la medic pe la 10, ne vedem la 12 la cabinet sa vedem ce se intampla. Contractiile incep sa se reia usor-usor, dar sunt in continuare la intervale maricele, chiar daca devin destul de aspre. La 12 ne prezentam la cabinet, dilatatie 4 cm, doctorul ne trimite la spital. Internare, pregatirile de rigoare, contractiile continua, se indesesc. Nu mai pot vorbi pe contractii, semn ca treaba e serioasa. Apare doctorul, urc pe scaunul de care imi era mie oroare, se constata 8 cm dilatatie, membranele coborate. Doctorul rupe membranele - din acel moment totul se schimba radical. Constata ca este transversal pozitionat copilul, iar cordonul prolabeaza. Ii scad bebelusului bataile inimii la 50. Toata lumea se agita, se pregateste sala de operatii, medicul impinge manual copilul inapoi pentru a elibera cordonul. Ma gandesc la Calin, la cat de speriat trebuie sa fie, caci nu are timp nimeni de explicatii. In cateva minute suntem in sala de operatii. Inainte sa adorm ma gandesc la Calin si sper ca ma voi trezi si nu se termina asa. Parca sunt pusa la pastrare intr-o cutie opaca si apoi scoasa ca iepurele din joben. Sunt trezita, Elias e bine. Sunt dusa in salon, Calin e langa mine. Viata se reia. Inca sunt buimaca, pare totul un vis, dar sunt fericita, il aduce pe Elias si ma indragostesc pe loc de acest ghemotoc minunat. As vrea sa blochez acest moment intr-o capsula atemporala, unde sa putem exista doar noi si dragostea noastra.