9 in, 9 out

Cât de repede au zburat și aceste 9 luni, de când te-am văzut pentru prima oară!

Recunosc, când am aflat că ai apărut în viața noastră, m-am panicat. Credeam că doi copii îmi sunt de ajuns, că am terminat cu bebelușeala de atât de multă vreme, că nu vreau să o iau de la capăt, că nu știu cum mă voi organiza cu toate. Am plâns. Trebuia să plâng de fericire. Aș fi plâns de fericire, dacă mi-aș fi dat seama atunci cât ești de minunat, și cât de mult te vom iubi cu toții.

Fiecare dintre noi descoperă lucruri fantastice de când ești tu. Eu am învățat să mă deschid complet pentru tine, experimentez laturi ale maternității pe care nu am reușit să le integrez până acum. La fel și tatăl tău, descoperă din nou ce înseamnă blândețea unui tată de bebeluș. Frații tăi sunt niște iubăreți simpatici, văd în ochișorii tăi cât îi adori. Sora ta e fascinată de tine și învață cum e să fii mamă. Sunt sigură că va fi fantastică cu proprii copii, căci o văd cât de iubitoare este cu tine. Iar fratele tău îți este și va fi mereu un model. A fost circumspect la început, căci nu prea știa ce să facă cu ființa asta mică si necomunicativă, dar felul cum îi râzi din toată inima, în momentul în care intră pe ușă, l-a cucerit și pe el pentru totdeauna.

Țușkule drag, în fiecare zi cu voi este sărbătoare! Bine ai venit în micul nostru grup. Te iubim mult!