Prea mult timp a trecut de cand ai plecat. Nu vreau sa idealizez, am apucat sa vorbim prea putin si resimt lipsa. Timpul nu a fost generos cu noi si nici noi intelepte in folosirea lui. Dar azi imi amintesc de lucrurile pe care mi le-ai transmis. Nu sunt putine si nici neimportante.
Principiul de baza pe care mi l-ai inoculat de mica a fost sa fiu libera, sa fac ceea ce doresc, atata timp cat nu fac rau altcuiva prin aceasta. M-ai facut sa invat ca indiferent ce ar incerca oricine sa imi impuna, libertatea, dar si responsabilitatea deciziilor imi apartine mie si doar mie.
M-ai invatat sa fiu toleranta si sa sar in ajutorul celor care au nevoie. Fara sa ma gandesc ca sunt luata de fraiera sau ca se profita de mine. Sa fii buna pentru binele in sine.
M-ai invatat sa apreciez bunul gust, sa asortez culorile, sa iubesc freziile si toate florile de primavara cu miros suav, caci si tu le adorai.
M-ai invatat sa apreciez rafinamentul, caci printre primele retete ce le-am invatat au fost crevetii cu ananas, iar prin anii 90 cand lumea abia scotea nasul inspre occident, eu stiam sa asortez friptura de vita cu sosul Worchestershire. Da, trivialitati, dar mi-au prins bine. E drept, nu ma prindeai prin bucatarie prea des, recunosc. Ma gandeam ca mai am mult timp langa tine sa le invat pe toate. Insa cumva, tot ce mi-ai spus si tot ce am vazut s-a imprimat in mine, iar mai tarziu cu multa lejeritate am putut scoate din joben toate aceste informatii, ca pe un iepure alb, crezut pierdut.
Cu siguranta tie iti datorez dragul de lectura, caci mereu erai cu o carte in fata. In timp ce tricotai si priveai si la TV. E clar ca si capacitatea de multitasking si indemanarea le am tot de la tine.
As vrea sa fii aici si sa iti pot darui, si azi, o floare, asa cum cu drag o faceam de 8 martie, pe atunci.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu