Prima saptamana - recuperarea

*Elias - prima zi acasa*

Am ramas tare in urma cu scrisul, initial mi-am propus sa scriu zilnic, apoi m-am resemnat ca e bine si saptamanal. Bebu imi lasa putin timp si intervale scurte, incat e greu sa ajung si la blog.


Sa nu o lungesc asadar. Timpul cu un nou-nascut trebuie exploatat minut cu minut.

Mi-am dorit o nastere naturala, nicio clipa nu m-am gandit ca va fi altlfel. Mi-am dorit sa fie fara dureri, hypno, rapida. Am primit un travaliu lung, dar bine tinut sub control si destul de zen. Din pacate nasterea naturala nu ne-a mai fost data, cum am povestit anterior. Dintre multele motive pentru care nu as fi optat pentru cezariana, daca ar fi fost sa pot alege, este refacerea corpului meu dupa operatie. Nici dupa epiziotomie (am patit-o la prima nastere, uncool, uncool ....) nu e o fericire ridicatul si asezatul, insa ridicatul din pat dupa cezariana este oribil. Prima zi am stat imobilizata in pat, mi-au adus bebele si l-am pus la san, insa nu m-am putut ocupa de el permanent. Am inceput sa am ceva dureri, insa distractia a urmat in ziua 2, cand a trebuit sa ma mobilizez din pat. The pure horror! Imi lua 10 minute sa ma pot ridica din pat si imi era groaza sa ma pun la loc. Noaptea abia reuseam sa dorm, era un calvar sa ma intorc de pe o parte pe alta, ma durea spatele, eram amortita. In plus, curgeau 10 ape pe mine, canicula in toi si aerul conditionat oprit, ca nu au voie bebeii sa stea in aer conditionat. Mi-am testat din nou toate limitele cu experienta asta, caci scopul meu principal era sa tin bebele cat mai mult piele pe piele, sa ma simta, sa fie confortat dupa experienta traumatica prin care si el a trecut, sa il pun cat mai mult la san.

Primii doi copii nu am reusit sa ii alaptez, asa ca am facut tot ce am stiut sa asigur un start bun de data asta. Nu e usor sa te ocupi de un bebe cand abia esti capabila sa faci 2 pasi fara sa iti vina sa zgarii peretii de durere. Dar in fiecare zi a fost putin mai bine.

In ziua a 4-a am ajuns in sfarsit acasa, dar cu atata agitatie, loc nou, persoane noi, am avut o dupamasa plangacioasa, prima experienta de acest fel cu Elias. Incet s-a linistit, s-a acomodat in noul spatiu, a studiat camera, a stat mult conectat cu mama si s-a reechilibrat. Abia acasa i-am facut prima baita si am realizat ca nu ii place, e un friguros si nu ii place senzatia de rece pe piele.

Fericirea mea maxima in aceasta saptamana este alaptatul. Este o victorie a mea ca mama, dovada ca nu eu am gresit cu ceilalti, ci informatiile ce le primisem erau eronate si m-au "ajutat" sa ratez. Alaptatul la intervale fixe e una din cele mai mari tampenii si una din cauzele pentru care atunci nu a mers. Dar mi-am invatat lectia si m-am documentat de data aceasta din altfel de surse, care m-au ajutat sa inteleg ce si unde gresisem. Au fost de un mare ajutor grupul "Alapteaza" de pe FB si cartea lui Jack Newman despre alaptare.

*** Pauza de la scris, bebe vrea papa ***

In ceea ce ma priveste pe mine, caruselul de hormoni de dupa nastere m-au luat putin prin surprindere. Am avut momente cand imi doream sa se topeasca lumea intreaga din jurul nostru si sa fiu doar eu si bebe, fara spatiu, fara timp. Am avut momente cand m-a coplesit constientizarea experientei prin care am trecut si am plans, eliberator. Nu de disperare, nu de tristete, ci linistitor, ca o expiratie prin care am lasat sa plece ceea ce a fost rau. Am inteles, am acceptat, am eliberat.

Nasterea lui Elias

In 14 iulie am inceput sa simt contractii destul de intepatoare, dar foarte rare, pe la ora 22. Am decis sa nu alarmez pe nimeni, pe la 23 m-am pus in pat cu playlistul de nastere in urechi. Contractiile nu s-au oprit, mi-am facut ultimele pregatiri pentru spital. Constat ca apa calda e foooarte faina si relaxanta, dar nu doresc sa atenuez contractiile, asa ca ies din ape ca Venus si ma intind. Cronometrez in continuare, la un moment dat pare sa se accelereze treaba, vin contractii la 10 minute, 8. Ii spun lui Calin ca s-ar putea sa pornim imediat. Dar totusi, inainte, hai sa ne odihnim un pic. In pat contractiile sunt foarte puternice, dar rare. Ajungem la 20-30 minute interval, uneori mai des, 12 minute. Trec orele. Unele sunt puternice de ma cocoseaza, imi pierd focusul, nu reusesc sa ma relaxez. Altele reusesc sa le controlez si sunt chiar ok, line, frumoase. Se schimba lumina afara, e ora albastra, se face dimineata. Calin a reusit sa doarma iepureste toata noaptea, ma gandesc ca e mai bine ca am trecut noaptea, mai multe sanse sa ajunga medicul la spital la timp. Termin de aruncat ultimele chestii in bagaj. Ma mir ca totusi un travaliu atat de lung ... Ma asteptam sa fie cel mai scurt, dar e clar ca va fi cel mai lung dintre cele 3 nasteri. O trezesc pe Mimi, sare din pat, emotionata, mergem toti jos mai povestim, bem un ceai. Statul in fund rareste contractiile, iar ajungem la 30 minute si peste. Astept ... poate dispar. Nu dispar, dar sunt rare. Straniu. Sun la medic pe la 10, ne vedem la 12 la cabinet sa vedem ce se intampla. Contractiile incep sa se reia usor-usor, dar sunt in continuare la intervale maricele, chiar daca devin destul de aspre. La 12 ne prezentam la cabinet, dilatatie 4 cm, doctorul ne trimite la spital. Internare, pregatirile de rigoare, contractiile continua, se indesesc. Nu mai pot vorbi pe contractii, semn ca treaba e serioasa. Apare doctorul, urc pe scaunul de care imi era mie oroare, se constata 8 cm dilatatie, membranele coborate. Doctorul rupe membranele - din acel moment totul se schimba radical. Constata ca este transversal pozitionat copilul, iar cordonul prolabeaza. Ii scad bebelusului bataile inimii la 50. Toata lumea se agita, se pregateste sala de operatii, medicul impinge manual copilul inapoi pentru a elibera cordonul. Ma gandesc la Calin, la cat de speriat trebuie sa fie, caci nu are timp nimeni de explicatii. In cateva minute suntem in sala de operatii. Inainte sa adorm ma gandesc la Calin si sper ca ma voi trezi si nu se termina asa. Parca sunt pusa la pastrare intr-o cutie opaca si apoi scoasa ca iepurele din joben. Sunt trezita, Elias e bine. Sunt dusa in salon, Calin e langa mine. Viata se reia. Inca sunt buimaca, pare totul un vis, dar sunt fericita, il aduce pe Elias si ma indragostesc pe loc de acest ghemotoc minunat. As vrea sa blochez acest moment intr-o capsula atemporala, unde sa putem exista doar noi si dragostea noastra.