Suntem la puseul de 12 saptamani, care ne pare mai usor decat cel de la 8 saptamani. Pentru cei care "puseu de crestere" nu inseamna nimic, o scurta explicatie: sunt perioade de crestere brusca si dezvoltare psihomotorie la bebelusi, care se manifesta atat prin acumulari de noi deprinderi, capacitati, crestere fizica (astea ar fi aspectele pozitive), cat si prin zile "maraite" cu mai multa lamentatie, mai putin somn sau foarte mult somn, mai mult papa si dorinta de atasare de mama sau tata accentuata (aspectele mai putin placute). Sa cresti atat de repede nu e lucru usor, lumea este un loc maaare si fascinant, pe care bebelusul il descopera progresiv, este un loc miraculos, dar si putin infricosator, cu sunete, culori, fiinte, miscare, forme. Rolul nostru de parinti in aceste zile este sa ii facem experienta cat mai agreabila si sa minimizam teama de nou si sa amelioram starile de disconfort.
Ca noi achizitii in aceasta perioada: avem primele silabe cu semnificatie - si anume negatia. Daca nu ii place ceva, nu mai vrea sa stea intr-un loc, spune vehement "neeee". Alt lucru interesant este imitatia mimicii, a invatat sa scoata limba, daca noi facem asta. Miscarile manutelor sunt mult mai coerente acum, manutele fiind si cu mare drag rontaite, pentru ca suzeta nu o accepta. Este in mod evident mult mai receptiv, campul perceptiv s-a largit. Dar este si mai mamos, caci dupa ce exploreaza lumea, mama este homebase, siguranta, sursa lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu