Reality bites

Trebuie sa vă povestesc pățania Evei, că poate va fi și altora de folos.

Din senin, a fost atacata ieri dupăamiază de o haită de câini într-o zonă centrală a Timișorii. Nu îi este frică de câini, nici măcar nu îi observase ... dar așa este cu haitele, ca și perechile lor umane, când sunt în grup se comportă ca golanii, atacă mișelește. A apucat unul să o capseze de gambă, înainte ca oamenii din jur sa intervină și să-i alunge (erau mai mult de 5 dințoși și puși pe fapte).

Dar postarea nu este despre câini comunitari, ci despre ce se intâmplă o dată ce ești mușcat. Am dat niște telefoane, operațiunea sună prietenii medici. Am fost direcționați către Victor Babeș. Copilul li tatăl ajung acolo, stau, așteapta. Dupa jumătate de oră sunt primiți, asistentele sunt mușcate de kur, pentru că l-au auzit pe soț bombănind pe coridoare de dulce despre sistemul medical românesc. Continuă să le ia peste picior în stilul caracteristic, le pierde pe drum și cucoanele nu mai găsesc cuvintele la ele. Dar nu asta contează. Ideea este că antirabic nu se poate face decât cu trimitere de la medicul de familie!!!! Nu contează că ai fost capsat, dai plimbare la medic, când o avea și ăla program ... Antitetanos nu îi poate face, pentru că nu au. Îi face nuș ce hârtie, o trimite la Țurcanu.

(paranteză mare: dacă era după mine, o aduceam acasă o dezinfectam si gata, dar soțul e de altă părere, nu vreau să dezbat acum si tematica vaccinării/non-vaccinării, altă poveste luuuungă)

La Țurcanu îi face aaaaltă hârtie și o trimite la chirurgie, pentru dezinfectare, pansare și antitetanos.

În concluzie: 5 plimbări la spitale și medici pentru o mușcatură superficială. O dupamasă + o zi de școală pierdute.

Am zis Doamne-ajută ca nu a fost o problemă gravă și au venit acasă râzând de caragialescul situației. Nici nu vreau sa mă gândesc cât de frustrant ar fi să fii plimbat de la unii la alții în cazul unei situații mai serioase ....

Concluzia pentru voi, dragi cititori: în cazul unei mușcături de câine, dacă este vorba despre un minor, mergeți la Țurcanu pentru dezinfectare și antitetanos și la medicul de familie pentru trimitere la Babeș pentru antirabic. Cam acesta ar fi drumul cel mai scurt.

Sau dacă e rana superficială, dezinfectați acasă. Și fiți cu băgare de seamă la golanii patrupezi.

3 si 36

3 si 36, luni si ani, mic si mare, suflet drag, venit in lume sa fie bucuria noastra, iar eu sa am fericirea din nou de a ingriji. Tripla fericira, ce numar magic. De trei ori ma mult imi doresc sa va fiu alaturi cat mai multi ani, pe care mi-i doresc rotunzi si colorati, plini si deliciosi, in pace si bunatate.

Nu mi-e somn

Cand Lucas era mic, lupta mereu cu somnul: "Nu mi-e somn, nu mi-e somn, nu mi-e somn" ... pana ii cadea capul in barba si adormea te miri pe unde. In farfuria de supa, pe vreo canapea, in carca la tata pe afara, acolo unde se termina bateria. Somnul nu este nici distractiv, nici controlabil, de aceea unii copii il evita cu toate puterile.

De cateva zile si Elias a intrat intr-un fel de greva a somnului. Daca inainte la vreo 2 ore distanta ziua atipea macar un pic, acum trece jumatate de zi si nu pune geana pe geana. Mos Ene o fi in vacanta pe undeva, caci pe la noi uita sa mai treaca.

Ilustram aventurile zilei intr-un colaj foto amuzant, realizat de surioara draga, Eva.

Si a mai crescut un pic

Suntem la puseul de 12 saptamani, care ne pare mai usor decat cel de la 8 saptamani. Pentru cei care "puseu de crestere" nu inseamna nimic, o scurta explicatie: sunt perioade de crestere brusca si dezvoltare psihomotorie la bebelusi, care se manifesta atat prin acumulari de noi deprinderi, capacitati, crestere fizica (astea ar fi aspectele pozitive), cat si prin zile "maraite" cu mai multa lamentatie, mai putin somn sau foarte mult somn, mai mult papa si dorinta de atasare de mama sau tata accentuata (aspectele mai putin placute). Sa cresti atat de repede nu e lucru usor, lumea este un loc maaare si fascinant, pe care bebelusul il descopera progresiv, este un loc miraculos, dar si putin infricosator, cu sunete, culori, fiinte, miscare, forme. Rolul nostru de parinti in aceste zile este sa ii facem experienta cat mai agreabila si sa minimizam teama de nou si sa amelioram starile de disconfort.

Ca noi achizitii in aceasta perioada: avem primele silabe cu semnificatie - si anume negatia. Daca nu ii place ceva, nu mai vrea sa stea intr-un loc, spune vehement "neeee". Alt lucru interesant este imitatia mimicii, a invatat sa scoata limba, daca noi facem asta. Miscarile manutelor sunt mult mai coerente acum, manutele fiind si cu mare drag rontaite, pentru ca suzeta nu o accepta. Este in mod evident mult mai receptiv, campul perceptiv s-a largit. Dar este si mai mamos, caci dupa ce exploreaza lumea, mama este homebase, siguranta, sursa lui.