Da-mi ce am nevoie, nu ceea ce imi doresc!

Da-mi ce am nevoie, nu ceea ce imi doresc!

Cum facem diferenta intre nevoile copiilor si dorintele lor? Ce le este cu adevarat necesar si benefic si cand trecem pragul spre moft si rasfat? Este clar ca de la o anumita varsta dorintele sunt alimentate de mediu si nu toate sunt benefice pentru copil. Limitele devin necesare. Dar cum le putem seta in mod bland, fara a le taia aripile? Sunt sigura ca toti parintii se confrunta cu aceste intrebari. Din pacate insa, observ in jur mult prea multe exemple negative, in care parintii raspund acestor provocari in mod agresiv, fara rabdare, distrugand independenta, creativitatea, ba chiar stima de sine a copiilor. Sa nu ne mintim, efectele atitudinii noastre sunt resimtite pe termen lung, daca nu chiar pentru toata viata.

Frustrarile trebuie exprimate

De cate ori pe zi ne simtim noi, adultii, frustrati? Traficul, vremea, serviciul, vreun client, calculatorul care face probleme, acasa mai ardem o mancare, spargem o cana. Pe paracursul unei zile, neindoielnic adunam o lista intreaga de situatii frustrante. De ce ne imaginam ca nu este la fel si pentru copiii nostri? Deosebirea este ca noi am invatat sa descarcam verbal aceste tensiuni, insa copilasii sub 3 ani inca nu detin inca aceasta capacitate. Ei isi exprima tensiunea interna tipand, trantind obiecte sau trantindu-se pe jos, lovind in noi sau in diverse alte modalitati, in functie de personalitatea lor si temperamentul innascut. In timp ce un copil este vesel mai mereu si denumit ca fiind "cuminte", altul poate da mari batai de cap adultilor printr-un temperament mai vulcanic. Putem intalni comportamente in toata gama, chiar in aceeasi familie.

Sa opresti in permanenta exprimarea frustraii unui copil este nu doar eronat, dar si periculos pentru sanatatea sa psiho-emotionala. Cunoasteti cu toti acel "baietii nu plang", nu-i asa? Copilul va invata doar ca exprimarea emotiilor este gresita, ca adultii nu il inteleg si singura lui solutie este sa se inchida in sine. Este aceasta ceea ce ne dorim pentru copiii nostri? Sa devina adulti care nu sunt in clar cu propriile emotii, care nu pot gestiona propriile raspunsuri emotionale la diversele situatii de viata?

Sa exprimam frustrari nu inseamna sa facem rau altora

Cand copilul nu vrea sa manance, nu vrea sa se imbrace, tipa fara motiv, se tranteste etc. comportamentul acesta nu este unul indreptat impotriva parintelui. Este expresia unei frustrari. Ceea ce parintele poate sa faca este sa intelega cauza acesteia si sa manifeste empatie. Poate ca este prea obosit pentru a mai merge cu parintii la cumparaturi? Este explicabil atunci, daca face o scena in mijlocul magazinului. Poate este gelos pe fratele sau si se manifesta prin agresiune impotriva mamei. Poate il frustreaza sa stranga jucariile sau simplul fapt ca noi impunem vointa noastra, iar el inca nu a inteles cu adevarat ceea ce le cerem.

Este important cand le cerem ceva copiilor, sa le explicam cat mai clar de ce este nevoie ca ei sa faca acel lucru: trebuie sa ne spalam pe maini pentru a fi sanatosi, trebuie sa strangem jucariile, altfel ne vom impiedica de ele si vom cadea etc.

Regula de baza: permitem exprimarea emotiilor negative, dar NU permitem sa faca rau altcuiva sau sa produca stricaciuni, si in niciu caz NU permitem sa se puna in pericol

Acestea sunt limite ce trebuie clar setate si intotdeauna respectate. Un adult poate si trebuie sa gaseasca metode blande de a opri o actiune care raneste sau distruge. Aici nu exista comporomisuri. Manifestam empatie pentru frustrarea sa, ii vorbim calm, insa il indepartam sau indepartam obiectul care ar putea fi distrus. Tipa? Da, este posibil sa tipe, insa nu este o solutie sa anulam regula. Pentru ca el sa invete ce inseamna regulile si respectarea lor, prima conditie este ca parintele sa fie consecvent in a le impune.

A nu primi ce dorim este o lectie importanta

Mecanismele de autoreglare ale copiilor sunt inca imature, a face fata frustrarii de a inabusi o dorinta de moment este o lectie uneori grea, dar importanta. Astfel copilul va invata sa nu cedeze impulsurilor de moment, de a se detasa de propria stare negativa si de a o analiza rational: este ceea ce vreau acum, ceea ce am cu adevarat nevoie? Este acest lucru bun pentru mine? Aceasta rationalizare a frustrarii trebuie invatata impreuna cu parintele, ca mai apoi sa o poata utiliza cu succes in diferite situatii de viata.

Ghidul parintelui sa fie binele copilului, nu impunerea vointei proprii

Parintii au tendinta uneori de a isi impune propriile optiuni, persuadand mai mult sau mai putin bland copiii in a accepta varianta lor. Copilul nu va avea prea multe de castigat in aceste situatii, chiar daca parintele se va "bucura" de obedienta, "cumintenia" copilului. In fapt, el va concluziona ca alegerile lui nu sunt de luat in seama sau va avea tendinta de a renunta la a lua decizii in mod autonom. Atentie, asadar! Cand persuadati copiii sa renunte la ceea ce isi doresc, pentru ca nu vi se pare potrivit (de ex. joaca in noroi, imbracat altfel decat parintele considera potrivit, scoaterea caciulitei desi parintelui i se pare prea frig), intrebati-va daca actionati cu adevarat PENTRU copil sau doriti sa impuneti propria vointa.

9 in, 9 out

Cât de repede au zburat și aceste 9 luni, de când te-am văzut pentru prima oară!

Recunosc, când am aflat că ai apărut în viața noastră, m-am panicat. Credeam că doi copii îmi sunt de ajuns, că am terminat cu bebelușeala de atât de multă vreme, că nu vreau să o iau de la capăt, că nu știu cum mă voi organiza cu toate. Am plâns. Trebuia să plâng de fericire. Aș fi plâns de fericire, dacă mi-aș fi dat seama atunci cât ești de minunat, și cât de mult te vom iubi cu toții.

Fiecare dintre noi descoperă lucruri fantastice de când ești tu. Eu am învățat să mă deschid complet pentru tine, experimentez laturi ale maternității pe care nu am reușit să le integrez până acum. La fel și tatăl tău, descoperă din nou ce înseamnă blândețea unui tată de bebeluș. Frații tăi sunt niște iubăreți simpatici, văd în ochișorii tăi cât îi adori. Sora ta e fascinată de tine și învață cum e să fii mamă. Sunt sigură că va fi fantastică cu proprii copii, căci o văd cât de iubitoare este cu tine. Iar fratele tău îți este și va fi mereu un model. A fost circumspect la început, căci nu prea știa ce să facă cu ființa asta mică si necomunicativă, dar felul cum îi râzi din toată inima, în momentul în care intră pe ușă, l-a cucerit și pe el pentru totdeauna.

Țușkule drag, în fiecare zi cu voi este sărbătoare! Bine ai venit în micul nostru grup. Te iubim mult!

Jucăriile din lemn

În alegerea jucăriilor potrivite vârstei de 6 luni - 1 an și chiar mai mult, ne-am orientat preponderent spre jucării din lemn din mai multe motive:

• este un material natural, ecologic
• este 100% reciclabil, refolosibil
• are o durata de viață foarte lungă, poate distra multe generații de copii
• jucăriile din lemn sunt simple și stimulează fantezia și creativitatea copilului
• sunt non-toxice
• sunt sigure, nu au colțuri ascuțite, în genere nu au bucăți care să se poată înghiți
• sunt ușor de curățat

Prețul lor, cumpărate ca noi, este destul de pipărat, comparativ cu cele mai uzuale, din plastic, care se găsesc pe orice tarabă, dar merită investiția. Noi am cumpărat un premergător nou de la Loredana și Iani Udvari, pe care îl iubim tare.

Iată și ce utilizare le-au găsit copiii, a fos mare distracție:

În afară de acesta, am achiziționat de la alte mămici diverse jocuri minunate, iar unele piese le mai aveam de la ceilalți copii. O tranșă de jucărele de lemn am găsit duminică in piața Flavia din Timișoara.

Deocamdată Elias le studiază în special prin lins și ronțăit, aruncat dintr-o parte în alta -  arunca, ridică, iar aruncă obiectul mai departe, merge după el, îl ridică, și tot așa mai departe.  În fiecare zi ne ocupăm să îi arătăm diverse utilizări ale lor, numim forme și culori, dimensiuni prin comparație, mare-mic.

L-am suprins ieri pentru prima dată așezând o piesă peste alta. Pentru cineva neimplicat în creșterea unui copil, cu siguranță pare o banalitate și de neînțeles de ce ne bucurăm pentru un lucru atât de puțin semnificativ, însă unui părinte i se pare fascinant dezvoltarea unei micuțe ființe, schimbările de la o zi la alta și procesul de învățare prin care ghidăm copilașul.

Îmi regăsesc bucăți din propria copilărie alături de copiii mei, și ceea ce este cel mai important: exorcizez ceea ce a lipsit sau a fost dureros la mine, sperând să îi cresc pe ei frumos, echilibrat, să fie oameni întregi care să își descopere calea. Joaca ne deschide mintea și sufletul și ne ajută să imaginăm lumi fantastice pe care, cândva, poate le vom aduce, sub o formă, și în realitate.

Secretele lânii, dezvăluite in Căsuța Spiridușilor

Anul trecut m-a reapucat pasiunea pentru lână, material la mare modă în cercul de mame în care mă învârt (alături de attachment parenting, purtare ergonomică, scutece textile, BLW, jucării și activități Montessori și lista e deschisă). Nu a fost neapărat ceva nou în viața mea, căci mama mea tricota cu mare pasiune și aproape că nu aveam nevoie de haine cumpărate, îmi tricota ea de toate, cu un talent fantastic. Încă mai am și port chiar și azi creații ale ei din adolescența mea. Astfel că a fost cumva natural să intru în acest club al moliilor și să caut produse de lână fină pentru bebe și restul familiei.

De ce lână?

În primul rând pentru că este naturală și o resursă inepuizabilă. Ea ajută organismul în termoreglaj, contribuie la o buna aerisire a pielii și în același timp lasă transpirația să se evapore, fără să rețină umezeala. Nu reține mirosul transpirației, astfel că poate fi purtată zile în șir. Spălarea deasă este chiar contraindicată. Înțeapă? Nici vorbă! Există tipuri de lână deosebit de fine, cum ar fi merinosul sau cașmirul care sunt deosebit de plăcute a fi purtate direct pe piele. Lâna este ideală pentru bebeluși, întrucât aceștia au încă un termoreglaj sensibil. Și pentru friguroși, desigur. Ca aspecte negative menționez prețul pipărat (se pot însă găsi multe lânoase la magazine second hand și de acolo se pot folosi în proiecte de upcycling și diy) și grija cu care trebuie spălată și uscată. Lâna trebuie spălată la 30 grade, cu program special de lână sau manual, preferabil cu detergent special de lână. Nu trebuie stoarsă agresiv, căci se deformează, iar uscarea se face la orizontală și niciodată pe calorifer sau la soare. Fără respectarea acestor reguli, lâna „se fierbe“, devine mai densă și „intră la apă“. Desigur, dacă se dorește un material dens, de exemplu pentru cardigane, paltoane, pantaloni de iarna, ea se poate fierbe intenționat. Eu am testat cu succes și am reușit să obțin lână fiartă prin spălare la mașină la 70 grade la program de bumbac cu detergent convențional, praf.

Sevilla și Căsuța Spiridușului

În căutările mele după lână pe diverse grupuri de FB am întâlnit-o pe Sevilla Bujor, o mamă super-talentată, ale cărei creații le-am admirat din primul moment. Sunt adorabbile, au un aer vintage, au o poveste specială, pe gustul meu. Sigur nu am fost singura care i-am sugerat să extindă activitatea aceasta de a crea haine de lână pentru copiii, astfel că a luat naștere pagina ei, Căsuța Spiridușului. Numele acesteia e inspirat de modelul ce apare și pe pantalonașii lui Elias.

I-am adresat câteva întrebări într-un scurt interviu și vă invit să aflați mai multe despre lână și despre creațiile Sevillei:

Când și cum ai descoperit pasiunea ta pentru lână?

Pasiunea /obsesia mea pentru lana a inceput odată cu primele hainute pipăite ,apoi probate. Pentru croitorie, broderii din copilărie ; bunica era croitoreasă, iar noi, verișoarele, făceam hainute la păpuși și păpuși din petecele rămase.

Ce produse creezi acum și ce mai plănuiești pentru viitor?

Primul articol au fost papuceii pentru primii pași, cei cu măr, hăinuțe de "spiriduș", de la papucei la salopete, bavetele, paltonașele, rochițele.

Cum se împacă meseria de medic cu această activitate?

Cred ca ma ajuta mult faptul ca sunt anatomopatolog (exercițiul la microscop imi da răbdarea necesară să cos detaliile). Ca și timp, încă nu știu, nu am început lucrul, dar îmi doresc tare să nu mă las.

Care este materialul tău preferat și de ce recomanzi lâna?

Îmi place foarte mult cașmirul.

Lâna este de vis...cred că o iubesc la fel de mult cum iubesc lemnul, pentru că este atât de plăcută la atingere, pentru că pare vie.

Îmi place la nebunie sa îmi mângâi puiul îmbrăcat în lână.

Ce plănuiești pentru sezonul cald?

Pentru sezonul cald am în plan hăinuțe de merinos extrafin, ceva blend cu mătase. Și vreau să cunosc mai bine inul.

Am început să pictez pe in și să confecționez apoi din "picturi" rochițele. Aș vrea să încerc să cos și pălăriuțe de in.

Și neapărat pentru mine imi doresc o tunică! Sau ceva asortat cu fetița.

Talk, baby, talk!

Am intrat intr-o etapa absolut adorabila cu Elias, cea de baby talk, adica atunci cand sunetele incep sa fie mai articulate, imita vorbirea, dar inca nu sunt o vorbire coerenta, ci "pe limba lui".

Fix de 1 martie, in mod suprinzator, de pe o zi pe alta, comportamentul lui verbal s-a schimbat complet. De la dar "aaaaaa" si "eeeeeee" sau cate un "meme" razlet si probabil accidental, a ajuns la silabe: baba, abba, mamba, beeebeeee si altele asemenea, dar si la primul cuvant: MAMA. Cat de adorabil poate sa fie cand se cere cu vehementa la mama! Stiam ca este perioada care ma topeste de draga ce imi este. Sunt minunati copiii cand incep sa vorbeasca si abia am asteptat sa il aud si pe el.

Al doilea cuvant pe care Elias il spune este BEBE, iar acum exersam tata, in loc de care iese deocamdata PAPA, iar in loc de Eva reuseste uneori sa spuna EBA.

Fratii lui au fost tare vorbareti, au inceput devreme si au vorbit - si inca vorbesc - mult. Ne amintim cu drag de Lucas, care la 1 an si 10 luni incalta papucii tatalui sau si defila prin casa tot repetand: "Ma duc la iukiu! Ma duc la iukiu cu masina!". Ne-am amuzat teribil de el cand a recitat dupa celebrul hit pe vremea aceea, dar in interpretare personala: "Ma inec in ochii taaaai, piung dupa eeeei, sunt tyist."

Pe atunci nu am notat prea multe, nu am tinut un jurnal sau blog, acum sper sa fiu suficient de consecventa sa notez momentele notabile ale aceste etape fascinante. Nu ma pot satura sa il urmaresc cum se transforma de la o zi la alta si desi este solicitant, caci ne cere atentia totala in permanenta, nu ma simt defel obosita petrecand timp cu el. Ma hranesc cu aceste momente si ma incarc de o dragoste ce ma lumineaza, ma energizeaza.

Prea mult, mama

Prea mult timp a trecut de cand ai plecat. Nu vreau sa idealizez, am apucat sa vorbim prea putin si resimt lipsa. Timpul nu a fost generos cu noi si nici noi intelepte in folosirea lui. Dar azi imi amintesc de lucrurile pe care mi le-ai transmis. Nu sunt putine si nici neimportante.

Principiul de baza pe care mi l-ai inoculat de mica a fost sa fiu libera, sa fac ceea ce doresc, atata timp cat nu fac rau altcuiva prin aceasta. M-ai facut sa invat ca indiferent ce ar incerca oricine sa imi impuna, libertatea, dar si responsabilitatea deciziilor imi apartine mie si doar mie.

M-ai invatat sa fiu toleranta si sa sar in ajutorul celor care au nevoie. Fara sa ma gandesc ca sunt luata de fraiera sau ca se profita de mine. Sa fii buna pentru binele in sine.

M-ai invatat sa apreciez bunul gust, sa asortez culorile, sa iubesc freziile si toate florile de primavara cu miros suav, caci si tu le adorai.

M-ai invatat sa apreciez rafinamentul, caci printre primele retete ce le-am invatat au fost crevetii cu ananas, iar prin anii 90 cand lumea abia scotea nasul inspre occident, eu stiam sa asortez friptura de vita cu sosul Worchestershire. Da, trivialitati, dar mi-au prins bine. E drept, nu ma prindeai prin bucatarie prea des, recunosc. Ma gandeam ca mai am mult timp langa tine sa le invat pe toate. Insa cumva, tot ce mi-ai spus si tot ce am vazut s-a imprimat in mine, iar mai tarziu cu multa lejeritate am putut scoate din joben toate aceste informatii, ca pe un iepure alb, crezut pierdut.

Cu siguranta tie iti datorez dragul de lectura, caci mereu erai cu o carte in fata. In timp ce tricotai si priveai si la TV. E clar ca si capacitatea de multitasking si indemanarea le am tot de la tine.

As vrea sa fii aici si sa iti pot darui, si azi, o floare, asa cum cu drag o faceam de 8 martie, pe atunci.

Prima zi de targ

Nu e usor sa scoti oamenii din casa si sa ii aduci la un targ organizat intr-un loc fara niciun fel de "vad comercial". Si asta intr-o zi ploiasa de final de februarie!

Poate ca nu au fost multi prezenti, dar cei care au venit au fost generosi, ceea ce ne-a bucurat. In total s-au strans azi pentru Madalina 550 lei. Din perspectiva necesitatilor ei, este mai mult ca sigur putin. Insa noi ne bucuram ca am reusit intr-o saptamana si putin sa reusim sa organizam aceasta actiune de suflet si sa o ducem mai departe.

Multumim pentru gazduire, Atelier de infrumusetare interioara! Sunteti fantastici!

Martisoarele sunt in continuare disponibil la Reciproc, iar sambata 27.2. ne veti gasi si pe noi acolo, sa bem impreuna o cafea buna. Le multumim cu aceasta ocazie pentru ajutor celor de acolo, Mihaela si Sergiu, sunteti minunati!

In mod special multumiri tuturor celor care s-au implicat prin munca si talent in crearea frumoaselor martisoare: Carla Maria, Claudia Marta, Anda Leșeanu, Bujor Sevilla, Ella Nisipeanu, Ariana Arsa, Oana Bajka, Eva Rus, Eros Claudia, Cristina Cioban, Adry Adriana, Camelia Minisan, Lidia Puica, Czifra Gabriela. Lumea este un loc mai buna datorita voua! Daca fiecare dintre noi contribuie cu oricat de putin, impreuna putem muta muntii, nu am niciun dubiu!

Multumiri super-extra speciale pentru Nati si Sofi care au muncit mult la aranjarea martisoarelor pe panouri! Sunteti de nadejde! Si nu am uitat de floarea roz :) Se face!

Va las aici si o selectie de imagini cu martisoarele inca disponibile la Reciproc si va indemn sa treceti pe acolo, cand aveti un plan ce implica martisoare :) Sau cafea. Sau cafea si martisoare.