Nasterea lui Elias

In 14 iulie am inceput sa simt contractii destul de intepatoare, dar foarte rare, pe la ora 22. Am decis sa nu alarmez pe nimeni, pe la 23 m-am pus in pat cu playlistul de nastere in urechi. Contractiile nu s-au oprit, mi-am facut ultimele pregatiri pentru spital. Constat ca apa calda e foooarte faina si relaxanta, dar nu doresc sa atenuez contractiile, asa ca ies din ape ca Venus si ma intind. Cronometrez in continuare, la un moment dat pare sa se accelereze treaba, vin contractii la 10 minute, 8. Ii spun lui Calin ca s-ar putea sa pornim imediat. Dar totusi, inainte, hai sa ne odihnim un pic. In pat contractiile sunt foarte puternice, dar rare. Ajungem la 20-30 minute interval, uneori mai des, 12 minute. Trec orele. Unele sunt puternice de ma cocoseaza, imi pierd focusul, nu reusesc sa ma relaxez. Altele reusesc sa le controlez si sunt chiar ok, line, frumoase. Se schimba lumina afara, e ora albastra, se face dimineata. Calin a reusit sa doarma iepureste toata noaptea, ma gandesc ca e mai bine ca am trecut noaptea, mai multe sanse sa ajunga medicul la spital la timp. Termin de aruncat ultimele chestii in bagaj. Ma mir ca totusi un travaliu atat de lung ... Ma asteptam sa fie cel mai scurt, dar e clar ca va fi cel mai lung dintre cele 3 nasteri. O trezesc pe Mimi, sare din pat, emotionata, mergem toti jos mai povestim, bem un ceai. Statul in fund rareste contractiile, iar ajungem la 30 minute si peste. Astept ... poate dispar. Nu dispar, dar sunt rare. Straniu. Sun la medic pe la 10, ne vedem la 12 la cabinet sa vedem ce se intampla. Contractiile incep sa se reia usor-usor, dar sunt in continuare la intervale maricele, chiar daca devin destul de aspre. La 12 ne prezentam la cabinet, dilatatie 4 cm, doctorul ne trimite la spital. Internare, pregatirile de rigoare, contractiile continua, se indesesc. Nu mai pot vorbi pe contractii, semn ca treaba e serioasa. Apare doctorul, urc pe scaunul de care imi era mie oroare, se constata 8 cm dilatatie, membranele coborate. Doctorul rupe membranele - din acel moment totul se schimba radical. Constata ca este transversal pozitionat copilul, iar cordonul prolabeaza. Ii scad bebelusului bataile inimii la 50. Toata lumea se agita, se pregateste sala de operatii, medicul impinge manual copilul inapoi pentru a elibera cordonul. Ma gandesc la Calin, la cat de speriat trebuie sa fie, caci nu are timp nimeni de explicatii. In cateva minute suntem in sala de operatii. Inainte sa adorm ma gandesc la Calin si sper ca ma voi trezi si nu se termina asa. Parca sunt pusa la pastrare intr-o cutie opaca si apoi scoasa ca iepurele din joben. Sunt trezita, Elias e bine. Sunt dusa in salon, Calin e langa mine. Viata se reia. Inca sunt buimaca, pare totul un vis, dar sunt fericita, il aduce pe Elias si ma indragostesc pe loc de acest ghemotoc minunat. As vrea sa blochez acest moment intr-o capsula atemporala, unde sa putem exista doar noi si dragostea noastra.

Odiseea - intoarcerea in Ithaca

Doar zile mai sunt pana cand il vom vedea pe Elias. Al treilea copilas, chiar si acum imi vine greu sa cred ca port o burta maaare si rotunda. Ma bucur de aceste ultime zile, au ceva special, un fel special de bucurie "pre-partum", o liniste aparte. Totul e pregatit, totul e asezat, a ramas doar asteptarea.

La inceputul sarcinii am trecut prin valuri de frici, credeam ca existenta noastra va fi scoasa din coerenta si echilibrul obisnuit. Si a fost, dar fractalul vietii noastre de familie a gasit pana acum modele tot mai frumoase de a se reaseza, de a se recrea, de a creste. Am rezolvat frustrari prin care am trecut la prima sarcina, cand fiind foarte tanara, privirile piezise ale tuturor m-au apasat si s-au transformat in rusine. Eram in anul 2 de facultate, sesiunea in luna a 8-a nu a fost tocmai o veselie. Am amintiri amarui de atunci, dar acum ma uit la Eva si sunt atat de mandra de ea, de noi.

Am invatat ca si la 35 ani, corpul meu poate gestiona cu brio transformari chiar atat de importante cum este sarcina. Am fost mai in forma, mai activa in sarcina aceasta decat in primele si am luat cele mai putine kilograme. Nu am avut greutati, in orice caz nimic demn de mentionat. Chiar si acum, la 39 saptamani, inca mai pot merge la birou, cumparaturi, la festivalul de Jazz, sa fac yoga (rutine speciale ptr. gravide, nu chiar orice), daca nu m-ar incomoda dimensiunea burtii, aproape as putea sa uit ca sunt insarcinata.

Nu vreau sa vorbesc anticipator despre etapa nasterii. Gandurile mele despre ea sunt continute in mintea si inima mea, ma focusez sa realizez ceea mi-am propus. Nu simt nevoia sa merg catre exterior cu aceasta proiectie, imi doresc ca totul sa convearga inspre tel, firesc.

Odiseea - vant bun pentru calatorie (1)

Sarcina este o calatorie frumoasa, dar nu mereu usoara sau placuta. Desi exista un scop important catre care o femeie insarcinata isi indreapta zilnic privirea, care o ajuta sa isi concentreze energia, nu poate face abstractie de faptul ca acesta aduce o schimbare majora. Corpul este singura locuinta pe care o fiinta umana o poseda cu adevarat, cat timp este in viata. Iar cand acest corp, atat de intim cunoscut si ingrijit, trebuie dintr-o data impartit cu o alta fiinta, este - vrem sau nu sa o recunoastem - un soc. Desigur, unul fascinant, care ne umple de bucurie si iubire, insa e un soc. Fiecare celula din corpul nostru se modifica. Universul nostru expandeaza, face loc, cuprinde si hraneste. Nimic nu te poate pregati cu adevarat pentru aceasta calatorie, decat calatoria insasi.

Cum calatorului ii sade bine cu drumul, facem pasi in progres, si cautam sa facem frumos si placut tot ceea ce ar putea fi dificil. Asa am facut eu - si va incurajez si pe voi sa incercati sa va gasiti propriile metode care sa va dea vant in vela in aceasta deosebita calatorie.

Sunt la a 3-a calatorie si de fiecare data am invatat ceva in plus. Lucrurile pe care le-am facut diferit in aceasta ultima sarcina si m-au ajutat enorm sunt:

• alimentatia vegetariana: mai ales in primul trimestru alimentatia usoara si aportul mare de cruditati si verdeturi mi-au facut foarte bine; am invatat in timp sa ascult atent cerintele corpului meu, caci are metodele lui de a semnaliza ce necesitati are;
• apa, caci navigam impreuna acum, asa ca minim 2 l e musai; mi-am dat seama ca fara o monitorizare atenta ajung sa astept prea mult si sa insetez pana beau apa; asa ca mi-am instalat o aplicatie pe mobil cu care imi monitorizez consumul de lichide; la mine a functionat perfect, cred ca am o hidratare optima in majoritatea zilelor;
• yoga: mi-a atenuat inceputuri de raceala asta-iarna, a atenuat senzatiile de greata din primul trimestru, iar acum de cand e burta mare, e singurul remediu eficient impotriva durerilor de coloana; dupa o sesiune de 30 minute ma simt revigorata si ma misc mult mai usor; am ajuns sa fac chiar mai des decat inainte, caci fara yoga ma simt anchilozata si grea;
• exercitii de respiratie si relaxare: macar din filme daca nu altfel, stiti ca respiratia are un rol foarte important la nastere; true, doar ca fara un exercitiu indelungat inainte nu va merge treaba; trebuie sa fii obisnuit si confortabil cu tehnicile de respiratie si relaxare, pentru a le putea aplica intr-o experienta limita cum este nasterea; trebuie sa inveti sa urmezi ritmul respiratiei lente, ca o barcuta pe valuri, sa iti inveti propriile trickuri, sa stii ce te aduce rapid in stare de relaxare si ce risca sa te scoata de acolo;
• meditatia si intentia focusata: cred cu tarie ca mintea noastra ne modeleaza realitatea; focusarea asupra unei intentii anume este pasul decisiv spre realizarea ei; este conceptia mea de viata, pe care intai am trait-o, abia apoi am constientizat-o si pus-o in cuvinte; I believed I could. So I did.
• Sar acuma din profunzimile meditative catre ceva mult mai practic: perina pentru gravide; devenise somul cam incomod, spatele vesnic dureros in pozitie orizontala; perina asta mi-a salvat odihna pentru ultimele luni de sarcina;
• ma tin departe de orice sursa de stress: nu mai suport agitatia, tipetele, filmele de actiune cu mult zgomot, muzica proasta, situatiile si oamenii deranjanti; probabil nu le suportam nici inainte, insa acum sunt hipersensibila si le spun un NU raspicat; am un motiv valid sa fiu intoleranta cu tot ce simt ca imi face rau;

or mai fi si altele, dar ma rezum deocamdata la acestea, in caz de alte idei revin cu episodul 2.

Torta di mele

Un deliciu perfect pentru o dupaamiaza de iarna. Preparerea este simpla si rapida iar gustul - irezistibil! A intrat direct in topul preferintelor familiei.

Ingrediente:
60  seminte de pin
100 g unt
1 kg mere
2 linguri zeama de lamaie
2 oua
180 g zahar
coaja rasa de la o lamaie bio sau esenta de lamaie
esenta de migdale
1/2 lingurita scortisoara
120 g faina
1 lingurita praf de copt
grasime ptr uns forma
optional zahar pudra sau frisca ptr garnisit la final
forma de diametru ca. 26 cm

Timp de preparare: ca. 30-40 min
Timp de coacere: 50 minute

Semintele de pin, minus 2 linguri din cantitate se rumenesc in tigaie, fara ulei, apoi se lasa sa se raceasca. Untul se topeste la foc mic sau bain marie. Merele se curata, se taie in opt apoi fiecare felie se taie de-a curmezisul in feliute subtiri. Feliutele de mere se amesteca cu seama de lamaie pentru a preveni oxidarea.
Se preincalzeste cuptorul la 180°. Ouale se amesteca cu unt zahar si esente. Se amesteca apoi cu grija cu materia uscata (faina, praf de copt, scortisoara). La final se adauga merele in amestec.
Fundul formei se tapeteaza cu hartie de copt, lateralul se unge cu grasime. Se introduce amestecul in forma si se indreapta cu o lingura suprafata. Se coace ca. 50 minute (se probeaza cu o scobitoare). Daca spre final pare prea rumena la suprafata, dar nu e facuta pe interior, se acopera cu folie de aluminiu pentru restul timpului de coacere.
Se scoate din cuptor, se lasa la racit (mai rezistati 20-30 minute, stiu ca e greu), se desface din forma si se taie felii. Se serveste cu zahar pudra sau frisca.

Netarmurit

Nețărmurit hotarul

Dintre noapte și zi,

Căci timpul

S-a uitat pe sine

Aici

Și nu se mai naște

Din fir în fir

De nisip,

Ci ca un bob imens de rouă

Plutește

Imponderabil,

Fără capete,

Fără colțuri,

Fără intrări

Si ieșiri.

Go green

De câteva luni bune mi-am format excelentul obicei de a bea în fiecare dimineață smoothie verde. Rețeta de bază spune că trebuie minim 50% din compoziție să fie formată din frunze verzi, restul fructe, se diluează cu apă (în funcție de cantitatea de solide si consistența dorită), se poate adaugă o lingură de miere și și o lingură de semințe (susan, in sau altele după fantezie).

Eu în general folosesc diverse tipuri de salată verde, spanac, valeriană, pătrunjel verde, busuioc, mentă, frunze de morcov, frunze de gulie sau orice altă frunză verde comestibilă îmi cade în mână. La capitolul fructe folosesc ce am la dispozitie (de obicei 2 fructe diferite la un smoothie): banane, mere, portocale, kiwi, mango, mandarine, pere sau ... ce o fi de găsit. Mai adaug câte o linguriță de orz verde (praf) și miere dacă folosesc fructe mai acre (portocale, kiwi).

E o super-porție de sănătate și energie și startul perfect al unei zile.

Dacă vă întrebați ce este mai ok, smoothie la blender sau sucuri stoarse, iată câteva avantaje care înclină balanța spre smoothie:

– Deși prepararea este rapidă, substanțele nutritive și vitaminele nu sunt distruse în smoothie, iar antioxidanții din frunzele verzi sunt omogenizate în băutură și își păstrează proprietățile chiar și 2-3 zile. Eu personal îl prepar proaspăt dimineața, dar am mai băut și seara câte un pahar rămas extra și nu avea deloc gustul schimbat.

– La preparearea mixului abia dacă rămân rebuturi, spre deosebire sucurile stoarse. Din acest motiv, un smoothie este cu siguranță mai bogat în fibre decât un suc stors.

– Datorită substanțelor din frunzele verzi, fructoza se asimilează mai lent, astfel incât glicemia va avea o creștere lentă și sănătoasă, asigurând energie un timp mai îndelungat.

Așadar, go green!

Mania cumparaturilor inutile pentru bebei

Femeile însărcinate dau ușor în mania cuibului, febra cumpărăturilor pentru micul astronaut de la purtător. Nu fac nici eu excepție. Încerc totuși să nu mă las purtată de val și să mă rezum la ceea ce s-a dovedit a fi la primii doi copii util.

Începem cu lista acelor lucruri care pentru noi au fost total inutile și sigur nu vor figura pe lista de cumpărături:

Termometru pentru băiță: durează 2 secunde sa introduci cotul în apă și să simți cu propria piele temperatura apei. Bebele îți va exprima foarte curând singur dorințele pentru apă mai caldă sau mai rece. În aceeși categorie includ cădițe cu senzori de temperatură, suportui anatomice și tot felul de ghidușii. Prostioare de marketing, nu avem nevoie de așa ceva.

Sterilizator pentru sticluțe: never used one! Are aceeși utilitate pentru mine ca și fierbătorul de ouă ... adică zero. O oală mare + apă + aragaz este tot ce am nevoie pentru a steriliza o sticluță.

Pompă pentru sân: din câte am încercat, niciunul nu mi s-a părut eficient, tot manual mă descurcam cel mai bine. De data asta nici nu mă mai complic cu așa ceva.

Umidificator: mai nou sunt tot mai sofisticate, cu ultrasunete, cu ultrasmecherii. Nu am folosit niciodată.

Jucării de pluș: adunătoare drăguțe de praf. Sunt bune doar de ornament.

Centre de joacă: costisitoare și inutile, nou-născutul învață din interacțiunea cu părinții, frații etc. iar pentru aceasta nu este nevoie de jucării costisitoare. Câteva zornăitoare colorate, o jucăriuță mică muzicală - suficient pentru început.

Papucei: până la 7 luni bebele nu are nevoie de pantofi cu talpa tare, dacă e frig puneți mai multe straturi.

Hăinuțe de firmă: epatarea cu hăinuțe de firmă nu e ceva pentru mine. Inutil, costisitor, stupid. Dacă materialul este moale și de calitate, nu mă interesează ce scrie pe haină. Să dau de 5 ori prețul pe hăinuțe adidas sau mai știu eu ce ... no way!

Mă opresc aici, dar sunt binevenite comentariile cu ceea ce vi se pare vouă inutil și trebuie evitat în mania cumpărăturilor mămicești.