Lumea secventelor, prima joaca in doi

In jurul varstei de 10-12 luni, copilul descopera secventele: o actiune, urmata de o alta actiune au o coerenta anume, duc la un rezultat specific. E un pas important pentru intelegerea actiunilor complexe.

Pentru detalii referitoare la acest salt in dezvoltarea copilului, va trimit cu drag la cartea Wonder Weeks, care mie mi-a clarificat multe lucruri, in special in ceea ce priveste insotirea salturilor in dezvoltare de perioade dificile, maraite, plangacioase etc"

De obicei, aceasta achizitie este prima data observabila in joc. Asadar luam joaca in serios, caci e treaba importanta.

La Elias, printre primele secvente foarte clar observabile au fost joaca de-a cucu-bau si joaca cu mingea, primele jocuri in doi.

Arunca mingea si rade. Apoi asteapta sa o arunce partenerul de joaca. Dar nu se limiteaza la mingi. Ieri arunca din scaunul lui inalt de la masa o punguta mototolita, tata o ridica de pe jos si i-o arunca inapoi. Teribil de amuzant joc, nu se mai satura de aceasta noua descoperire. Cepele din camara functioneaza si ele foarte bine ca mingi, se pot arunca, se rostogolesc, ba mai au si cate o frunza verde ce poate fi rontaita.


Desi mama il tot piseaza cu lectura, el prefera sa desfaca lucruri, si scoate de 10 ori una dupa alta cercurile colorate de pe tija de sortare. Mama le tot pune la loc, el - tenace - le scoate, cand una cate una, cand - repede - toate odata.

Sertarele, aaaah, sertarele si dulapurile. Ce frumoase sunt ele si pline de obiecte. Trebuie controlate zilnic, scoase toate obiectele si studiate, rontaite toate cartoanele si hartiile.
Urcatul scarilor in patru labe pe mama o cam streseaza, dar pentru el e distractiv, caci acolo sus sunt dragii lui frati pe care trebuie sa ii viziteze de mai multe ori pe zi.

O jucarie excelenta este si pisica noastra neagra, Ash, numai buna de tras si smotocit. Iar pisica nu pare sa aibe nimic impotriva, suporta cu stoicism sa i se traga blanita, coada, urechile.

Nu ne lasa indiferenti nici ghiveciul mare cu ficus, caruia ii framantam pamantul, iar aloe vera va spune Elias ca este foarte gustoasa, dovada fiind frunzele rontaite binisor.

Si v-am mai scrie despre activitatile noastre, dar avem treaba, fugim la joaca!

E de 10!

Ultimele saptamani au fost destul de pline pentru noi. De Florii am vizitat bunicii de la Cluj, in plus ne-am reintalnit acolo cu dragii nostri prieteni de la Barcelona. A fost o mare placere sa petrecem timp impreuna, caci ocaziile sunt atat de rare.

Micutii au interactionat si vedem acum inceputurile unei frumoase prietenii, pentru toata viata, asa cum si eu cu Daciana suntem prietene de peste 20 ani, chiar de multi dintre anii astia i-am petrecut departe una de alta.

Ne planificaseram sa vizitam salina de la Turda, insa este contraindicata copiilor sub 2 ani, precum si gravidutelor, asa ca am fost nevoiti sa regandim planul. Am vizitat cateva obiective arhicunoscute din Cluj: centrul, gradina Botanica, muzeul Satului. Mai multe nu am apucat, cu doi copii mici si o graviduta somnoroasa. Important este ca ne-am simtit minunat.

Iar sambata trecuta, in 7 mai, in sfarsit, botezul lui Elias Aron. Am fost anxioasa multa vreme, pentru ca am amanat destul de mult evenimentul, din diverse motive. Elias a plans mult la botez, fiind totul nou pentru el si nu era la mama in brate. Pe cat de linistiti si independenti au fost fratii lui, pe atat este Elias de mamos. Este si un copil hiper-atent la tot ce vede in jur, analitic, curios. Botezul l-a scos complet din zona de confort, insa s-a linistit apoi destul de repede si nu au fost alte repercursiuni, nu a somatizat sperietura, caci am avut grija sa il confortez dupa eveniment. Ii multumim parintelui pentru rabdare si dragoste.

De aproximativ o luna-doua, Elias se deplaseaza foarte bine de-a busilea si merge bine, insa ii lipseste curajul sa dea drumul mainilor de care se tine. Doar de vreo 2-3 ori a mers independent 2-3 pasi, in ultimele 2 saptamani. Joaca s-a modificat si ea: are rabdare chiar si jumatate de ora se se ocupe de jucarii in camera lui, le studiaza, le intoarce pe toate partile. Somnul s-a imbunatatit si el, ziua doarme mult mai bine, de cele mai multe ori 1-1.5 ore.

Tematica cea mai stresanta pentru mine cu Elias este (inca) mancatul: pe la 7 luni manca foaaarte putin solid si nu in fiecare zi. Incet-incet se vad progrese si are zile in care mananca binisor solide, alternand cu zile in care abia ciuguleste. O noua metoda pe care o incerc este sa ii dau mai des cate putin. Ca preferinte culinare in varful topului se afla capsunele si kiwi. Nu refuza in genere smoothie-urile verzi si biscuitii. La pranz incercam diverse combinatii de legume, gatit in diferite feluri, combinatii cu cereale, pseudoereale, paste etc. si ocazional peste.

Fascinatia lui suprema zilele acestea este apa, in special joaca cu un jet de apa curgatoare. Nu se satura sa ii descopere consistenta, se mira de fiecare data ca nu o poate prinde, este materiala, dar totusi nu solida, se vede, dar nu sta, are proprietati stranii si distractive. In fiecare zi trebuie sa avem macar o sesiune de balaceala cu apa.

Din cartea cu animale are preferinte clare pentru pisica si cal. Pisica pentru ca o recunoaste din curte. Nu trece zi sa nu fugarim pisicile, sa nu le mangaiem, sa nu le tragem de blana, iar pisicile suporta cu multa rabdare tratamentul bebelusesc. Cred ca sunt ideale pentru a deprinde blandetea, de fiecare data ii repetam sa faca "draga-draga" usurel, cu grija, sa nu o doara. Pisica suporta, nu pleaca, nu protesteaza. Calul il amuza, pentru ca ne jucam "Hoppe Reiter": un cantecel si joc pentru copii, in care copilul este calaretul pe genunchiul adultului si la anumite versuri adultul se preface ca il scapa. Ii arat uneori si un video pe youtoube al acestui cantaret, unde apare si calul si il distreaza jocul si animalul.

Micul nostru descoperitor isi cucereste lumea in fiecare zi putin mai mult. Ne studiaza vorbele, gesturile, mimica. Studiaza mediul sau si obiectele cu care se intalneste. Azi s-a jucat prima data cu nisip, a trebuit sa pipaie si sa guste pentru o experienta completa. Eva l-a distrat cu baloane de sapun, amuzante minunatii.

Din punct de vedere verbal, a adaugat "tata" in vocabular,  "da" (repeta la nesfarsit, e un adevarat yes-man), "ba" pentru baie (caci, apa, desigur, apa ... este jucaria preferata) si denumeste mancarea si mancatul pleoscaind din gurita. Atunci cand doreste sa pape, insa chiar si doar ca desemnare. Daca se intalneste cu vreo farfurie, o batuceste cu palma si pleoscaie, chiar daca nu are nici cea mai mica intentie de a manca. In traducere, pe limba lui Elias: aici se pune mancare, e pentru mancare.