Secretele lânii, dezvăluite in Căsuța Spiridușilor

Anul trecut m-a reapucat pasiunea pentru lână, material la mare modă în cercul de mame în care mă învârt (alături de attachment parenting, purtare ergonomică, scutece textile, BLW, jucării și activități Montessori și lista e deschisă). Nu a fost neapărat ceva nou în viața mea, căci mama mea tricota cu mare pasiune și aproape că nu aveam nevoie de haine cumpărate, îmi tricota ea de toate, cu un talent fantastic. Încă mai am și port chiar și azi creații ale ei din adolescența mea. Astfel că a fost cumva natural să intru în acest club al moliilor și să caut produse de lână fină pentru bebe și restul familiei.

De ce lână?

În primul rând pentru că este naturală și o resursă inepuizabilă. Ea ajută organismul în termoreglaj, contribuie la o buna aerisire a pielii și în același timp lasă transpirația să se evapore, fără să rețină umezeala. Nu reține mirosul transpirației, astfel că poate fi purtată zile în șir. Spălarea deasă este chiar contraindicată. Înțeapă? Nici vorbă! Există tipuri de lână deosebit de fine, cum ar fi merinosul sau cașmirul care sunt deosebit de plăcute a fi purtate direct pe piele. Lâna este ideală pentru bebeluși, întrucât aceștia au încă un termoreglaj sensibil. Și pentru friguroși, desigur. Ca aspecte negative menționez prețul pipărat (se pot însă găsi multe lânoase la magazine second hand și de acolo se pot folosi în proiecte de upcycling și diy) și grija cu care trebuie spălată și uscată. Lâna trebuie spălată la 30 grade, cu program special de lână sau manual, preferabil cu detergent special de lână. Nu trebuie stoarsă agresiv, căci se deformează, iar uscarea se face la orizontală și niciodată pe calorifer sau la soare. Fără respectarea acestor reguli, lâna „se fierbe“, devine mai densă și „intră la apă“. Desigur, dacă se dorește un material dens, de exemplu pentru cardigane, paltoane, pantaloni de iarna, ea se poate fierbe intenționat. Eu am testat cu succes și am reușit să obțin lână fiartă prin spălare la mașină la 70 grade la program de bumbac cu detergent convențional, praf.

Sevilla și Căsuța Spiridușului

În căutările mele după lână pe diverse grupuri de FB am întâlnit-o pe Sevilla Bujor, o mamă super-talentată, ale cărei creații le-am admirat din primul moment. Sunt adorabbile, au un aer vintage, au o poveste specială, pe gustul meu. Sigur nu am fost singura care i-am sugerat să extindă activitatea aceasta de a crea haine de lână pentru copiii, astfel că a luat naștere pagina ei, Căsuța Spiridușului. Numele acesteia e inspirat de modelul ce apare și pe pantalonașii lui Elias.

I-am adresat câteva întrebări într-un scurt interviu și vă invit să aflați mai multe despre lână și despre creațiile Sevillei:

Când și cum ai descoperit pasiunea ta pentru lână?

Pasiunea /obsesia mea pentru lana a inceput odată cu primele hainute pipăite ,apoi probate. Pentru croitorie, broderii din copilărie ; bunica era croitoreasă, iar noi, verișoarele, făceam hainute la păpuși și păpuși din petecele rămase.

Ce produse creezi acum și ce mai plănuiești pentru viitor?

Primul articol au fost papuceii pentru primii pași, cei cu măr, hăinuțe de "spiriduș", de la papucei la salopete, bavetele, paltonașele, rochițele.

Cum se împacă meseria de medic cu această activitate?

Cred ca ma ajuta mult faptul ca sunt anatomopatolog (exercițiul la microscop imi da răbdarea necesară să cos detaliile). Ca și timp, încă nu știu, nu am început lucrul, dar îmi doresc tare să nu mă las.

Care este materialul tău preferat și de ce recomanzi lâna?

Îmi place foarte mult cașmirul.

Lâna este de vis...cred că o iubesc la fel de mult cum iubesc lemnul, pentru că este atât de plăcută la atingere, pentru că pare vie.

Îmi place la nebunie sa îmi mângâi puiul îmbrăcat în lână.

Ce plănuiești pentru sezonul cald?

Pentru sezonul cald am în plan hăinuțe de merinos extrafin, ceva blend cu mătase. Și vreau să cunosc mai bine inul.

Am început să pictez pe in și să confecționez apoi din "picturi" rochițele. Aș vrea să încerc să cos și pălăriuțe de in.

Și neapărat pentru mine imi doresc o tunică! Sau ceva asortat cu fetița.

Talk, baby, talk!

Am intrat intr-o etapa absolut adorabila cu Elias, cea de baby talk, adica atunci cand sunetele incep sa fie mai articulate, imita vorbirea, dar inca nu sunt o vorbire coerenta, ci "pe limba lui".

Fix de 1 martie, in mod suprinzator, de pe o zi pe alta, comportamentul lui verbal s-a schimbat complet. De la dar "aaaaaa" si "eeeeeee" sau cate un "meme" razlet si probabil accidental, a ajuns la silabe: baba, abba, mamba, beeebeeee si altele asemenea, dar si la primul cuvant: MAMA. Cat de adorabil poate sa fie cand se cere cu vehementa la mama! Stiam ca este perioada care ma topeste de draga ce imi este. Sunt minunati copiii cand incep sa vorbeasca si abia am asteptat sa il aud si pe el.

Al doilea cuvant pe care Elias il spune este BEBE, iar acum exersam tata, in loc de care iese deocamdata PAPA, iar in loc de Eva reuseste uneori sa spuna EBA.

Fratii lui au fost tare vorbareti, au inceput devreme si au vorbit - si inca vorbesc - mult. Ne amintim cu drag de Lucas, care la 1 an si 10 luni incalta papucii tatalui sau si defila prin casa tot repetand: "Ma duc la iukiu! Ma duc la iukiu cu masina!". Ne-am amuzat teribil de el cand a recitat dupa celebrul hit pe vremea aceea, dar in interpretare personala: "Ma inec in ochii taaaai, piung dupa eeeei, sunt tyist."

Pe atunci nu am notat prea multe, nu am tinut un jurnal sau blog, acum sper sa fiu suficient de consecventa sa notez momentele notabile ale aceste etape fascinante. Nu ma pot satura sa il urmaresc cum se transforma de la o zi la alta si desi este solicitant, caci ne cere atentia totala in permanenta, nu ma simt defel obosita petrecand timp cu el. Ma hranesc cu aceste momente si ma incarc de o dragoste ce ma lumineaza, ma energizeaza.

Prea mult, mama

Prea mult timp a trecut de cand ai plecat. Nu vreau sa idealizez, am apucat sa vorbim prea putin si resimt lipsa. Timpul nu a fost generos cu noi si nici noi intelepte in folosirea lui. Dar azi imi amintesc de lucrurile pe care mi le-ai transmis. Nu sunt putine si nici neimportante.

Principiul de baza pe care mi l-ai inoculat de mica a fost sa fiu libera, sa fac ceea ce doresc, atata timp cat nu fac rau altcuiva prin aceasta. M-ai facut sa invat ca indiferent ce ar incerca oricine sa imi impuna, libertatea, dar si responsabilitatea deciziilor imi apartine mie si doar mie.

M-ai invatat sa fiu toleranta si sa sar in ajutorul celor care au nevoie. Fara sa ma gandesc ca sunt luata de fraiera sau ca se profita de mine. Sa fii buna pentru binele in sine.

M-ai invatat sa apreciez bunul gust, sa asortez culorile, sa iubesc freziile si toate florile de primavara cu miros suav, caci si tu le adorai.

M-ai invatat sa apreciez rafinamentul, caci printre primele retete ce le-am invatat au fost crevetii cu ananas, iar prin anii 90 cand lumea abia scotea nasul inspre occident, eu stiam sa asortez friptura de vita cu sosul Worchestershire. Da, trivialitati, dar mi-au prins bine. E drept, nu ma prindeai prin bucatarie prea des, recunosc. Ma gandeam ca mai am mult timp langa tine sa le invat pe toate. Insa cumva, tot ce mi-ai spus si tot ce am vazut s-a imprimat in mine, iar mai tarziu cu multa lejeritate am putut scoate din joben toate aceste informatii, ca pe un iepure alb, crezut pierdut.

Cu siguranta tie iti datorez dragul de lectura, caci mereu erai cu o carte in fata. In timp ce tricotai si priveai si la TV. E clar ca si capacitatea de multitasking si indemanarea le am tot de la tine.

As vrea sa fii aici si sa iti pot darui, si azi, o floare, asa cum cu drag o faceam de 8 martie, pe atunci.

Prima zi de targ

Nu e usor sa scoti oamenii din casa si sa ii aduci la un targ organizat intr-un loc fara niciun fel de "vad comercial". Si asta intr-o zi ploiasa de final de februarie!

Poate ca nu au fost multi prezenti, dar cei care au venit au fost generosi, ceea ce ne-a bucurat. In total s-au strans azi pentru Madalina 550 lei. Din perspectiva necesitatilor ei, este mai mult ca sigur putin. Insa noi ne bucuram ca am reusit intr-o saptamana si putin sa reusim sa organizam aceasta actiune de suflet si sa o ducem mai departe.

Multumim pentru gazduire, Atelier de infrumusetare interioara! Sunteti fantastici!

Martisoarele sunt in continuare disponibil la Reciproc, iar sambata 27.2. ne veti gasi si pe noi acolo, sa bem impreuna o cafea buna. Le multumim cu aceasta ocazie pentru ajutor celor de acolo, Mihaela si Sergiu, sunteti minunati!

In mod special multumiri tuturor celor care s-au implicat prin munca si talent in crearea frumoaselor martisoare: Carla Maria, Claudia Marta, Anda Leșeanu, Bujor Sevilla, Ella Nisipeanu, Ariana Arsa, Oana Bajka, Eva Rus, Eros Claudia, Cristina Cioban, Adry Adriana, Camelia Minisan, Lidia Puica, Czifra Gabriela. Lumea este un loc mai buna datorita voua! Daca fiecare dintre noi contribuie cu oricat de putin, impreuna putem muta muntii, nu am niciun dubiu!

Multumiri super-extra speciale pentru Nati si Sofi care au muncit mult la aranjarea martisoarelor pe panouri! Sunteti de nadejde! Si nu am uitat de floarea roz :) Se face!

Va las aici si o selectie de imagini cu martisoarele inca disponibile la Reciproc si va indemn sa treceti pe acolo, cand aveti un plan ce implica martisoare :) Sau cafea. Sau cafea si martisoare.

Targul nostru de martisoare - LIVEBLOGGING

Am ajuns, incepem pregatirile!

Si ei sunt primii vizitatori:

Au ajuns si fetele dragi. Sa incepem distractia, zic!

Fetele s-au apucat deja de treaba!

 

Afara ploua, dar noi avem jazz si martisoare!

Si au venit primii vizitatori, care au fost simpatici tare si foarte generosi:

Buna noastra prietena Ramona a fost si ea in vizita. Multumim, Ramona!

Elias va asteapta si el :)

Suntem o intreaga trupa vesela:

Da-mi ce ai mai scump - timpul tau!

De o saptamana, mintea imi este teribil de ocupata. Ma gandesc la Madalina, foarte tanara mamica, bolnava de leucemie, pe care comunitatea noastra de mamici s-a hotarat sa o sustina, dupa puteri, cu o mica actiune caritabila.

Am citit despre ea pentru prima data aici, la sugestia unei mamici de pe grupul de Soulful Parenting. Am simtit un ghimpe de gheață in coșul pieptului, ca de fiecare data cand imi trece prin minte ca as putea sa patesc ceva si sa imi las copiii orfani. Lacrimile lor imi tatueaza santuri pe inima. Suna patetic. Dar exact asta inseamna a fi mama. Madalina este atat de tanara, Dumnezeule! M-am cutremurat.

Mi-am dat seama ca timpul este bunul meu cel mai de pret. Mi-am dat seama ca e mereu prea putin si trebuie sa il masor cu grija si minutiozitatea unui ceasornicar. Mi-am dat seama de chinuitorul efort de a coborî dorința noastră de eternitate intre limite atât de înguste!

Apoi curgerea zilelor s-a reluat si am lancezit cateva zile, cum fac, recunosc, de multe ori cand citesc despre diverse cazuri pe care nu le cunosc direct. Dar ceva m-a trezit. Lucrurile s-au legat. Primul lucru: o sun pe Carla, care spune da si se implica din toata inima. Incet, incet, oamenii s-au adunat in jurul nostru, am implicat familiile noastre, alte mame ni s-au alaturat si am reusit sa incropim un targ de martisoare in 2 date si locuri in Timisoara: 23.2., marti, la Atetlier de infrumusetare interioara si sambata, 27.2. la Reciproc. Intre aceste date, cat si dupa, veti gasi martisoarele de cumparat la Reciproc.

Obiectele expuse sunt realizate de catre noi, mamici inimoase, fiecare dupa priceperea si talentul sau. Pentru mine, acestea sunt cele mai frumoase martisoare pe care le-am vazut in viata mea! Pentru ca in ele stau bunurile mele cele mai de pret: timpul si dragostea mea.

Va invit sa ne dati si voi din timpul vostru, atat cat se poate, si sa veniti sa ne vizitati.

Cine doreste sa doneze direct în contul Mădălinei, poate să o facă în următorul cont:

RO56 RNCB 0818 1242 4130 0005 deschis la BCR pe numele Nistor Andreia-Madalina

Activitati la 7 luni

Sa te ocupi 24 ore/zi de un bebe ca Elias insemna mult fitness! Ceea ce nu este rau deloc pentru conditia fizica a mamei, dar solicita multa atentie, rabdare si chiar creativitate.

De pe la 6.5 luni sta bine in fund nesprijinit, insa nu se mai multumeste cu aceasta pozitie decat pentru scurta vreme. In acea scurta vreme (5-15 minute) uneori citim cate o carticica cu o poveste simplificata (dar nu are mereu rabdare sa priveasca imaginile din carte, de inteles povestea nu cred ca poate fi vorba deocamdata) sau rontaie carticele cu imagini de legume si fructe, mai trage de cate o jucarie senzoriala Lamaze. Ca baietel ce este, au inceput sa il fascineze jucariile cu roti, pe care le imping eu incolo si incoace demonstrativ in fata lui. Le urmareste cu mare atentie si incearca sa faca la fel.

Mai mult decat joaca in sezut, Elias doreste sa stea in picioare, sa mearga, sa exploreze TOT. Dar TOT! Sta bine in picioare sprijinit si paseste sustinut de cateva saptamani deja. Cu rotobilul exploreaza independent prin casa, dar mai mult ii place sa umble tinut de noi, caci contactul  uman este esential pentru aceasta mica persoana. Asadar activitatea noastra principala este pasitul dintr-un colt in altul al casei si exploratul fiecarui ungher.

Reusim sa ne mai ocupam cateva minute si cu o improvizata cutie cu surprize: un lighenas de plastic in care pun mai multe obiecte uzuale baby friendly, pe care sa le exploreze.

Cu diversificarea inaintam incet, dar sigur. Manuieste singur bucatile de mancare din ce in ce mai bine, mesteca mult mai ok, dar cantitativ - spre disperarea mamei care vrea sa umple copilul - ajunge inca in stomac destul de putina hrana. Imi doresc sa evoluam de la nivel molecular la ceva mai consistent si sa putem incet sa ii inlocuim o masa sau chiar doua cu solide.

Spre stupoarea mea in seara asta a rontait foarte relaxat o frunza de praz. Nu parea sa simta faptul ca este iute deloc.

Cam atat va relatam acum, caci suntem in prag de noi achizitii (tentative de tarat, mers de-a busilea si ridicat singur in picioare) si somnul este destul de prost noaptea.