Talk, baby, talk!

Am intrat intr-o etapa absolut adorabila cu Elias, cea de baby talk, adica atunci cand sunetele incep sa fie mai articulate, imita vorbirea, dar inca nu sunt o vorbire coerenta, ci "pe limba lui".

Fix de 1 martie, in mod suprinzator, de pe o zi pe alta, comportamentul lui verbal s-a schimbat complet. De la dar "aaaaaa" si "eeeeeee" sau cate un "meme" razlet si probabil accidental, a ajuns la silabe: baba, abba, mamba, beeebeeee si altele asemenea, dar si la primul cuvant: MAMA. Cat de adorabil poate sa fie cand se cere cu vehementa la mama! Stiam ca este perioada care ma topeste de draga ce imi este. Sunt minunati copiii cand incep sa vorbeasca si abia am asteptat sa il aud si pe el.

Al doilea cuvant pe care Elias il spune este BEBE, iar acum exersam tata, in loc de care iese deocamdata PAPA, iar in loc de Eva reuseste uneori sa spuna EBA.

Fratii lui au fost tare vorbareti, au inceput devreme si au vorbit - si inca vorbesc - mult. Ne amintim cu drag de Lucas, care la 1 an si 10 luni incalta papucii tatalui sau si defila prin casa tot repetand: "Ma duc la iukiu! Ma duc la iukiu cu masina!". Ne-am amuzat teribil de el cand a recitat dupa celebrul hit pe vremea aceea, dar in interpretare personala: "Ma inec in ochii taaaai, piung dupa eeeei, sunt tyist."

Pe atunci nu am notat prea multe, nu am tinut un jurnal sau blog, acum sper sa fiu suficient de consecventa sa notez momentele notabile ale aceste etape fascinante. Nu ma pot satura sa il urmaresc cum se transforma de la o zi la alta si desi este solicitant, caci ne cere atentia totala in permanenta, nu ma simt defel obosita petrecand timp cu el. Ma hranesc cu aceste momente si ma incarc de o dragoste ce ma lumineaza, ma energizeaza.

Prea mult, mama

Prea mult timp a trecut de cand ai plecat. Nu vreau sa idealizez, am apucat sa vorbim prea putin si resimt lipsa. Timpul nu a fost generos cu noi si nici noi intelepte in folosirea lui. Dar azi imi amintesc de lucrurile pe care mi le-ai transmis. Nu sunt putine si nici neimportante.

Principiul de baza pe care mi l-ai inoculat de mica a fost sa fiu libera, sa fac ceea ce doresc, atata timp cat nu fac rau altcuiva prin aceasta. M-ai facut sa invat ca indiferent ce ar incerca oricine sa imi impuna, libertatea, dar si responsabilitatea deciziilor imi apartine mie si doar mie.

M-ai invatat sa fiu toleranta si sa sar in ajutorul celor care au nevoie. Fara sa ma gandesc ca sunt luata de fraiera sau ca se profita de mine. Sa fii buna pentru binele in sine.

M-ai invatat sa apreciez bunul gust, sa asortez culorile, sa iubesc freziile si toate florile de primavara cu miros suav, caci si tu le adorai.

M-ai invatat sa apreciez rafinamentul, caci printre primele retete ce le-am invatat au fost crevetii cu ananas, iar prin anii 90 cand lumea abia scotea nasul inspre occident, eu stiam sa asortez friptura de vita cu sosul Worchestershire. Da, trivialitati, dar mi-au prins bine. E drept, nu ma prindeai prin bucatarie prea des, recunosc. Ma gandeam ca mai am mult timp langa tine sa le invat pe toate. Insa cumva, tot ce mi-ai spus si tot ce am vazut s-a imprimat in mine, iar mai tarziu cu multa lejeritate am putut scoate din joben toate aceste informatii, ca pe un iepure alb, crezut pierdut.

Cu siguranta tie iti datorez dragul de lectura, caci mereu erai cu o carte in fata. In timp ce tricotai si priveai si la TV. E clar ca si capacitatea de multitasking si indemanarea le am tot de la tine.

As vrea sa fii aici si sa iti pot darui, si azi, o floare, asa cum cu drag o faceam de 8 martie, pe atunci.

Prima zi de targ

Nu e usor sa scoti oamenii din casa si sa ii aduci la un targ organizat intr-un loc fara niciun fel de "vad comercial". Si asta intr-o zi ploiasa de final de februarie!

Poate ca nu au fost multi prezenti, dar cei care au venit au fost generosi, ceea ce ne-a bucurat. In total s-au strans azi pentru Madalina 550 lei. Din perspectiva necesitatilor ei, este mai mult ca sigur putin. Insa noi ne bucuram ca am reusit intr-o saptamana si putin sa reusim sa organizam aceasta actiune de suflet si sa o ducem mai departe.

Multumim pentru gazduire, Atelier de infrumusetare interioara! Sunteti fantastici!

Martisoarele sunt in continuare disponibil la Reciproc, iar sambata 27.2. ne veti gasi si pe noi acolo, sa bem impreuna o cafea buna. Le multumim cu aceasta ocazie pentru ajutor celor de acolo, Mihaela si Sergiu, sunteti minunati!

In mod special multumiri tuturor celor care s-au implicat prin munca si talent in crearea frumoaselor martisoare: Carla Maria, Claudia Marta, Anda Leșeanu, Bujor Sevilla, Ella Nisipeanu, Ariana Arsa, Oana Bajka, Eva Rus, Eros Claudia, Cristina Cioban, Adry Adriana, Camelia Minisan, Lidia Puica, Czifra Gabriela. Lumea este un loc mai buna datorita voua! Daca fiecare dintre noi contribuie cu oricat de putin, impreuna putem muta muntii, nu am niciun dubiu!

Multumiri super-extra speciale pentru Nati si Sofi care au muncit mult la aranjarea martisoarelor pe panouri! Sunteti de nadejde! Si nu am uitat de floarea roz :) Se face!

Va las aici si o selectie de imagini cu martisoarele inca disponibile la Reciproc si va indemn sa treceti pe acolo, cand aveti un plan ce implica martisoare :) Sau cafea. Sau cafea si martisoare.

Targul nostru de martisoare - LIVEBLOGGING

Am ajuns, incepem pregatirile!

Si ei sunt primii vizitatori:

Au ajuns si fetele dragi. Sa incepem distractia, zic!

Fetele s-au apucat deja de treaba!

 

Afara ploua, dar noi avem jazz si martisoare!

Si au venit primii vizitatori, care au fost simpatici tare si foarte generosi:

Buna noastra prietena Ramona a fost si ea in vizita. Multumim, Ramona!

Elias va asteapta si el :)

Suntem o intreaga trupa vesela:

Da-mi ce ai mai scump - timpul tau!

De o saptamana, mintea imi este teribil de ocupata. Ma gandesc la Madalina, foarte tanara mamica, bolnava de leucemie, pe care comunitatea noastra de mamici s-a hotarat sa o sustina, dupa puteri, cu o mica actiune caritabila.

Am citit despre ea pentru prima data aici, la sugestia unei mamici de pe grupul de Soulful Parenting. Am simtit un ghimpe de gheață in coșul pieptului, ca de fiecare data cand imi trece prin minte ca as putea sa patesc ceva si sa imi las copiii orfani. Lacrimile lor imi tatueaza santuri pe inima. Suna patetic. Dar exact asta inseamna a fi mama. Madalina este atat de tanara, Dumnezeule! M-am cutremurat.

Mi-am dat seama ca timpul este bunul meu cel mai de pret. Mi-am dat seama ca e mereu prea putin si trebuie sa il masor cu grija si minutiozitatea unui ceasornicar. Mi-am dat seama de chinuitorul efort de a coborî dorința noastră de eternitate intre limite atât de înguste!

Apoi curgerea zilelor s-a reluat si am lancezit cateva zile, cum fac, recunosc, de multe ori cand citesc despre diverse cazuri pe care nu le cunosc direct. Dar ceva m-a trezit. Lucrurile s-au legat. Primul lucru: o sun pe Carla, care spune da si se implica din toata inima. Incet, incet, oamenii s-au adunat in jurul nostru, am implicat familiile noastre, alte mame ni s-au alaturat si am reusit sa incropim un targ de martisoare in 2 date si locuri in Timisoara: 23.2., marti, la Atetlier de infrumusetare interioara si sambata, 27.2. la Reciproc. Intre aceste date, cat si dupa, veti gasi martisoarele de cumparat la Reciproc.

Obiectele expuse sunt realizate de catre noi, mamici inimoase, fiecare dupa priceperea si talentul sau. Pentru mine, acestea sunt cele mai frumoase martisoare pe care le-am vazut in viata mea! Pentru ca in ele stau bunurile mele cele mai de pret: timpul si dragostea mea.

Va invit sa ne dati si voi din timpul vostru, atat cat se poate, si sa veniti sa ne vizitati.

Cine doreste sa doneze direct în contul Mădălinei, poate să o facă în următorul cont:

RO56 RNCB 0818 1242 4130 0005 deschis la BCR pe numele Nistor Andreia-Madalina

Activitati la 7 luni

Sa te ocupi 24 ore/zi de un bebe ca Elias insemna mult fitness! Ceea ce nu este rau deloc pentru conditia fizica a mamei, dar solicita multa atentie, rabdare si chiar creativitate.

De pe la 6.5 luni sta bine in fund nesprijinit, insa nu se mai multumeste cu aceasta pozitie decat pentru scurta vreme. In acea scurta vreme (5-15 minute) uneori citim cate o carticica cu o poveste simplificata (dar nu are mereu rabdare sa priveasca imaginile din carte, de inteles povestea nu cred ca poate fi vorba deocamdata) sau rontaie carticele cu imagini de legume si fructe, mai trage de cate o jucarie senzoriala Lamaze. Ca baietel ce este, au inceput sa il fascineze jucariile cu roti, pe care le imping eu incolo si incoace demonstrativ in fata lui. Le urmareste cu mare atentie si incearca sa faca la fel.

Mai mult decat joaca in sezut, Elias doreste sa stea in picioare, sa mearga, sa exploreze TOT. Dar TOT! Sta bine in picioare sprijinit si paseste sustinut de cateva saptamani deja. Cu rotobilul exploreaza independent prin casa, dar mai mult ii place sa umble tinut de noi, caci contactul  uman este esential pentru aceasta mica persoana. Asadar activitatea noastra principala este pasitul dintr-un colt in altul al casei si exploratul fiecarui ungher.

Reusim sa ne mai ocupam cateva minute si cu o improvizata cutie cu surprize: un lighenas de plastic in care pun mai multe obiecte uzuale baby friendly, pe care sa le exploreze.

Cu diversificarea inaintam incet, dar sigur. Manuieste singur bucatile de mancare din ce in ce mai bine, mesteca mult mai ok, dar cantitativ - spre disperarea mamei care vrea sa umple copilul - ajunge inca in stomac destul de putina hrana. Imi doresc sa evoluam de la nivel molecular la ceva mai consistent si sa putem incet sa ii inlocuim o masa sau chiar doua cu solide.

Spre stupoarea mea in seara asta a rontait foarte relaxat o frunza de praz. Nu parea sa simta faptul ca este iute deloc.

Cam atat va relatam acum, caci suntem in prag de noi achizitii (tentative de tarat, mers de-a busilea si ridicat singur in picioare) si somnul este destul de prost noaptea.

Spiridusul pofticios

Va intrebati ce mai facem?

Avem doua variante de raspuns: pentru cei care nu sunt interesati de copii si familie: nu mare lucru - copii si familie, preponderent.

Iar raspunsul pentru cei interesati de copii si familie: foarte multe. Cei mari sunt amandoi elevi studiosi. Pe Lucas trebuie sa il laud ca isi invata temeinic lectiile, mai ales la istorie, care il pasioneaza si stie multe, mai ales despre Antichitate. Iar Eva a avut o perioada intensa de teste si teze, in care a invatat zilnic pana dupa miezul noptii. Dar, in sfarsit, vine vacanta, si lucrurile vor capata un ritm linistit si festiv.

Elias este intr-o perioada de mari achizitii. Pe la 4 luni si un pic a reusit sa se rostogoleasca de pe spate pe burta si de pe burta pe spate. Obiectele le apuca din ce in ce mai bine. Prinde jucariile cu o mana sau ambele, le trece dintr-o mana in alta, se intinde dupa ele daca sunt aproape.

La 4 luni si 3 saptamani i-a iesit primul dinte. A avut cateva zile maraite din cauza asta, dar chiar si asa a fost mult mai linistit decat la primele pusee.

Acum, la 5 luni, sta in fund, sprijinind-se cu mainile in lateral sau in fata, inca stangaci, se apleaca in fata mult, insa nu va mai dura mult pana cand va reusi sa stea fara sprijin. Stand pe burtica isi indeasa picioarele sub el si face primele mici deplasari inainte taras.

Am inceput sa experimentam diversificarea, l-am lasat sa molfaie cateva alimente, pentru a deprinde gustul lor. Am incercat si cu bucati si pasat, are o predilectie sa isi indese in gura singur, fara ajutor, cu sau fara lingurita. Le linge si le molfaie, insa pare inca putin contrariat de experienta inghitului solidelor. Nu-i nimic, avem vreme destula. Veti zice ca ne-am prea grabit, dar asa suntem noi: cam grabiti in toate cele si ne-am ghidat dupa semnalele copilului, care cere sa primeasca si el, daca vede pe cineva mancand. Ne este de asemenea clar ca nu cere constient mancare, ci doreste sa cunoasca, iar gustul este in aceasta etapa simtul favorit pentru exploatarea lumii. Totul trebuie lins, muscat, rontait, de la mainile oricui, sosetele din piciorusele proprii, jucarii, carticele.

Putem asadar sa afirmam ca lui Elias ii plac cartile deja. La gust ;)