Activitati la 7 luni

Sa te ocupi 24 ore/zi de un bebe ca Elias insemna mult fitness! Ceea ce nu este rau deloc pentru conditia fizica a mamei, dar solicita multa atentie, rabdare si chiar creativitate.

De pe la 6.5 luni sta bine in fund nesprijinit, insa nu se mai multumeste cu aceasta pozitie decat pentru scurta vreme. In acea scurta vreme (5-15 minute) uneori citim cate o carticica cu o poveste simplificata (dar nu are mereu rabdare sa priveasca imaginile din carte, de inteles povestea nu cred ca poate fi vorba deocamdata) sau rontaie carticele cu imagini de legume si fructe, mai trage de cate o jucarie senzoriala Lamaze. Ca baietel ce este, au inceput sa il fascineze jucariile cu roti, pe care le imping eu incolo si incoace demonstrativ in fata lui. Le urmareste cu mare atentie si incearca sa faca la fel.

Mai mult decat joaca in sezut, Elias doreste sa stea in picioare, sa mearga, sa exploreze TOT. Dar TOT! Sta bine in picioare sprijinit si paseste sustinut de cateva saptamani deja. Cu rotobilul exploreaza independent prin casa, dar mai mult ii place sa umble tinut de noi, caci contactul  uman este esential pentru aceasta mica persoana. Asadar activitatea noastra principala este pasitul dintr-un colt in altul al casei si exploratul fiecarui ungher.

Reusim sa ne mai ocupam cateva minute si cu o improvizata cutie cu surprize: un lighenas de plastic in care pun mai multe obiecte uzuale baby friendly, pe care sa le exploreze.

Cu diversificarea inaintam incet, dar sigur. Manuieste singur bucatile de mancare din ce in ce mai bine, mesteca mult mai ok, dar cantitativ - spre disperarea mamei care vrea sa umple copilul - ajunge inca in stomac destul de putina hrana. Imi doresc sa evoluam de la nivel molecular la ceva mai consistent si sa putem incet sa ii inlocuim o masa sau chiar doua cu solide.

Spre stupoarea mea in seara asta a rontait foarte relaxat o frunza de praz. Nu parea sa simta faptul ca este iute deloc.

Cam atat va relatam acum, caci suntem in prag de noi achizitii (tentative de tarat, mers de-a busilea si ridicat singur in picioare) si somnul este destul de prost noaptea.

Spiridusul pofticios

Va intrebati ce mai facem?

Avem doua variante de raspuns: pentru cei care nu sunt interesati de copii si familie: nu mare lucru - copii si familie, preponderent.

Iar raspunsul pentru cei interesati de copii si familie: foarte multe. Cei mari sunt amandoi elevi studiosi. Pe Lucas trebuie sa il laud ca isi invata temeinic lectiile, mai ales la istorie, care il pasioneaza si stie multe, mai ales despre Antichitate. Iar Eva a avut o perioada intensa de teste si teze, in care a invatat zilnic pana dupa miezul noptii. Dar, in sfarsit, vine vacanta, si lucrurile vor capata un ritm linistit si festiv.

Elias este intr-o perioada de mari achizitii. Pe la 4 luni si un pic a reusit sa se rostogoleasca de pe spate pe burta si de pe burta pe spate. Obiectele le apuca din ce in ce mai bine. Prinde jucariile cu o mana sau ambele, le trece dintr-o mana in alta, se intinde dupa ele daca sunt aproape.

La 4 luni si 3 saptamani i-a iesit primul dinte. A avut cateva zile maraite din cauza asta, dar chiar si asa a fost mult mai linistit decat la primele pusee.

Acum, la 5 luni, sta in fund, sprijinind-se cu mainile in lateral sau in fata, inca stangaci, se apleaca in fata mult, insa nu va mai dura mult pana cand va reusi sa stea fara sprijin. Stand pe burtica isi indeasa picioarele sub el si face primele mici deplasari inainte taras.

Am inceput sa experimentam diversificarea, l-am lasat sa molfaie cateva alimente, pentru a deprinde gustul lor. Am incercat si cu bucati si pasat, are o predilectie sa isi indese in gura singur, fara ajutor, cu sau fara lingurita. Le linge si le molfaie, insa pare inca putin contrariat de experienta inghitului solidelor. Nu-i nimic, avem vreme destula. Veti zice ca ne-am prea grabit, dar asa suntem noi: cam grabiti in toate cele si ne-am ghidat dupa semnalele copilului, care cere sa primeasca si el, daca vede pe cineva mancand. Ne este de asemenea clar ca nu cere constient mancare, ci doreste sa cunoasca, iar gustul este in aceasta etapa simtul favorit pentru exploatarea lumii. Totul trebuie lins, muscat, rontait, de la mainile oricui, sosetele din piciorusele proprii, jucarii, carticele.

Putem asadar sa afirmam ca lui Elias ii plac cartile deja. La gust ;)

Review scutece textile Analuca

Am primit spre testare doua scutece textile prototip de la Oana Laura Voinea, cea care ne ajuta intr-ale scutecitului textil cu sfaturi si scutece excelente.

Unul este AIO si unul cu buzunar:

Ca prima impresie: imi plac printurile, cel cu buburuze il avem si sub forma de wetbag si il iubesc. Sunt curioasa cum se va comporta AIO, caci nu sunt un mare fan al acestui tip de scutece, dar avem si noi vreo doua (bambooty easy dry si un TotsBots V3).

 A se lua una bucata copil de 4 luni, 6,5 kg si a se scuteci:

Scutecul sta bine pe el, elasticele se vede ca sunt noi. Capsele nu se inchid chiar ok, dar din ce zicea Oana Voinea, se vor schimba.

Scutecul a tinut 2,5 ore pana la primul nr. 2. Nu am avut scurgeri, insa el face foarte lichid si a ajuns "productia" pana la urechiusele cu capse, mai un pic si dadea pe dinafara. Eu personal mi-as dori sa aibe cusaturi intarite la picioruse sau cusaturi duble, caci Elias este alaptat exclusiv si face nr. 2 foarte moale, pana la lichid.

Trecem la scutecul cu buzunar.

A tinut peste 4 ore!! Capacitatea de absorbtie a inserturile este foarte buna. Minusul de aici il vad doar capsele. Cusaturile au fost ok, sunt noi si au lasat urme pe pulpe, dar e normal pana se mai lasa putin elasticele, poate am strans si eu cam tare. Si din nou, mi-as dori cusaturi intarite sau duble.

Va mai impartasesc un secret: printurile vor fi foaaarte colorate si dragute ;)

Per ansamblu feedbackul meu este pozitiv, astept cu maxim interes noua versiune si urez mult succes scutecelor Analuca!

Reality bites

Trebuie sa vă povestesc pățania Evei, că poate va fi și altora de folos.

Din senin, a fost atacata ieri dupăamiază de o haită de câini într-o zonă centrală a Timișorii. Nu îi este frică de câini, nici măcar nu îi observase ... dar așa este cu haitele, ca și perechile lor umane, când sunt în grup se comportă ca golanii, atacă mișelește. A apucat unul să o capseze de gambă, înainte ca oamenii din jur sa intervină și să-i alunge (erau mai mult de 5 dințoși și puși pe fapte).

Dar postarea nu este despre câini comunitari, ci despre ce se intâmplă o dată ce ești mușcat. Am dat niște telefoane, operațiunea sună prietenii medici. Am fost direcționați către Victor Babeș. Copilul li tatăl ajung acolo, stau, așteapta. Dupa jumătate de oră sunt primiți, asistentele sunt mușcate de kur, pentru că l-au auzit pe soț bombănind pe coridoare de dulce despre sistemul medical românesc. Continuă să le ia peste picior în stilul caracteristic, le pierde pe drum și cucoanele nu mai găsesc cuvintele la ele. Dar nu asta contează. Ideea este că antirabic nu se poate face decât cu trimitere de la medicul de familie!!!! Nu contează că ai fost capsat, dai plimbare la medic, când o avea și ăla program ... Antitetanos nu îi poate face, pentru că nu au. Îi face nuș ce hârtie, o trimite la Țurcanu.

(paranteză mare: dacă era după mine, o aduceam acasă o dezinfectam si gata, dar soțul e de altă părere, nu vreau să dezbat acum si tematica vaccinării/non-vaccinării, altă poveste luuuungă)

La Țurcanu îi face aaaaltă hârtie și o trimite la chirurgie, pentru dezinfectare, pansare și antitetanos.

În concluzie: 5 plimbări la spitale și medici pentru o mușcatură superficială. O dupamasă + o zi de școală pierdute.

Am zis Doamne-ajută ca nu a fost o problemă gravă și au venit acasă râzând de caragialescul situației. Nici nu vreau sa mă gândesc cât de frustrant ar fi să fii plimbat de la unii la alții în cazul unei situații mai serioase ....

Concluzia pentru voi, dragi cititori: în cazul unei mușcături de câine, dacă este vorba despre un minor, mergeți la Țurcanu pentru dezinfectare și antitetanos și la medicul de familie pentru trimitere la Babeș pentru antirabic. Cam acesta ar fi drumul cel mai scurt.

Sau dacă e rana superficială, dezinfectați acasă. Și fiți cu băgare de seamă la golanii patrupezi.

3 si 36

3 si 36, luni si ani, mic si mare, suflet drag, venit in lume sa fie bucuria noastra, iar eu sa am fericirea din nou de a ingriji. Tripla fericira, ce numar magic. De trei ori ma mult imi doresc sa va fiu alaturi cat mai multi ani, pe care mi-i doresc rotunzi si colorati, plini si deliciosi, in pace si bunatate.

Nu mi-e somn

Cand Lucas era mic, lupta mereu cu somnul: "Nu mi-e somn, nu mi-e somn, nu mi-e somn" ... pana ii cadea capul in barba si adormea te miri pe unde. In farfuria de supa, pe vreo canapea, in carca la tata pe afara, acolo unde se termina bateria. Somnul nu este nici distractiv, nici controlabil, de aceea unii copii il evita cu toate puterile.

De cateva zile si Elias a intrat intr-un fel de greva a somnului. Daca inainte la vreo 2 ore distanta ziua atipea macar un pic, acum trece jumatate de zi si nu pune geana pe geana. Mos Ene o fi in vacanta pe undeva, caci pe la noi uita sa mai treaca.

Ilustram aventurile zilei intr-un colaj foto amuzant, realizat de surioara draga, Eva.

Si a mai crescut un pic

Suntem la puseul de 12 saptamani, care ne pare mai usor decat cel de la 8 saptamani. Pentru cei care "puseu de crestere" nu inseamna nimic, o scurta explicatie: sunt perioade de crestere brusca si dezvoltare psihomotorie la bebelusi, care se manifesta atat prin acumulari de noi deprinderi, capacitati, crestere fizica (astea ar fi aspectele pozitive), cat si prin zile "maraite" cu mai multa lamentatie, mai putin somn sau foarte mult somn, mai mult papa si dorinta de atasare de mama sau tata accentuata (aspectele mai putin placute). Sa cresti atat de repede nu e lucru usor, lumea este un loc maaare si fascinant, pe care bebelusul il descopera progresiv, este un loc miraculos, dar si putin infricosator, cu sunete, culori, fiinte, miscare, forme. Rolul nostru de parinti in aceste zile este sa ii facem experienta cat mai agreabila si sa minimizam teama de nou si sa amelioram starile de disconfort.

Ca noi achizitii in aceasta perioada: avem primele silabe cu semnificatie - si anume negatia. Daca nu ii place ceva, nu mai vrea sa stea intr-un loc, spune vehement "neeee". Alt lucru interesant este imitatia mimicii, a invatat sa scoata limba, daca noi facem asta. Miscarile manutelor sunt mult mai coerente acum, manutele fiind si cu mare drag rontaite, pentru ca suzeta nu o accepta. Este in mod evident mult mai receptiv, campul perceptiv s-a largit. Dar este si mai mamos, caci dupa ce exploreaza lumea, mama este homebase, siguranta, sursa lui.